Privesc agenda aflată pe masă, în fața mea. Coperta albă cu linii aurii ascunde zeci de file albe, nedatate. Anul acesta mi-am dorit o agendă pe care s-o datez și să numerotez după bunul plac, pentru că îmi propun să scriu în ea mulți ani de-acum încolo. Și asta din motive de … minimalism.
Miroase a nou iar paginile par să fie lipite între ele, atât de presate sunt. Am deschis-o ușor și un trosnet a rupt tăcerea din camera goală. M-am retras acolo să-mi scriu rezoluțiile pentru noul an. E un obicei pe care l-am păstrat de-a lungul ultimilor 6 ani. Pentru că, între noi fie vorba, mai înainte de atât nici nu-mi amintesc să fi folosit măcar o dată cuvântul acesta.
Pentru mine, fiecare nouă agendă, începe cu o listă. Cu o listă de cuvinte. Sunt acele cuvinte care contează cu adevărat pentru mine. Iar în fiecare an, par să fie același.
Așa că am scris încet, cu o caligrafie aproape impecabilă, cele mai importante șapte cuvinte pentru mine: familie, dezvoltare personală, tango, sănătate, momente, eu. Fiecare dintre acestea reprezintă o piesă esențială în marele puzzle care se numește… viața mea.
Nu-mi plac frazele lungi și promisiunile înșirate pe hârtie, despre care doar presupunem că ne-ar putea face mai buni, mai conștienți sau mai autentici.
Dar cred în clipele pe care ni le acordăm nouă, atunci când privim mai adânc în noi, la ceea ce am devenit, ca oameni. Este singurul lucru pe care ar trebui să-l facem mai des. Și să fim aici, acum.
Marele puzzle, viața mea, are scris undeva sus, cu litere mari: liniște sufletească și plăceri mărunte. Mai jos, tot cu litere de-o șchioapă scrie să fiu întotdeauna mulțumită de locul în care mă aflu, recunoscătoare pentru tot ce am și atentă la semințele pe care le sădesc.
Mai scrie acolo că mă simt bine cu mine însămi, atunci când savurez o ceașcă de cafea, în tihnă.
Recent, am citit pe Wikipedia despre un studiu din 2007, realizat de dr. Richard Wiseman de la Universitatea din Bristol. Studiul a implicat 3.000 de persoane iar concluziile acestuia au arătat că 88% dintre cei care și-au stabilit rezoluții de Anul Nou nici măcar nu reușesc să le ducă la îndeplinire, în ciuda faptului că 52% dintre participanții la studiu au avut mare încredere la început că rezoluțiile lor vor avea finalitate.
Interesant este faptul că bărbații și-au atins obiectivele cu 22% mai mult atunci când s-au angajat în stabilirea unor obiective mici și măsurabile (cum ar fi ”îmi propun să slăbesc 1 kg săptămână”, în loc de obiective formulate la modul general “îmi propun să slăbesc”), în timp ce femeile au reușit să-și îndeplinească rezoluțiile de Anul Nou doar în proporție de 10%.
Cele mai frecvente motive pentru care participanții la studiu nu și-au îndeplinit dorințele formulate de Anul Nou au fost obiectivele nerealiste (35%), în timp ce 33% nu au mai urmărit pe parcursul anului dacă au înregistrat vreun progres. 23% dintre participanții la studiu, pur și simplu… au uitat, iar 1 din 10 respondenți a afirmat că și-a stabilit mult prea multe prea multe rezoluții.
Acestea fiind adăugate, eu una zic să ne punem pe treabă! Sunați-vă prietenii, puneți de-o cafea și tineți-i pe cei dragi în brațe. Un an frumos vă doresc!
Dacă îți place ce scriu eu aici, te invit să mă urmărești pe pagina de Facebook și pe Instagram. Cauți mamapetoc și mă vei găsi imediat!
