Interviu cu o puștoaică de 12 ani despre citit și despre cărți

–  Știi, m-am gândit să-ți iau un interviu! i-am spus zilele trecute, puștoaicei mele. Ea mi-a răspuns, surprinsă și amuzată:

– De ce ai face asta?

– Pentru că vreau să aflu câteva ”secrete”!

– ”Secrete”, mama? Dar tu mi le cunoști pe toate!

– Desigur, însă acum vreau să aflu niște ”secrete” mai bine păstrate…

– Hai, mama, tu le știi până și pe alea…

( începe să chicotească)

Cam așa a început discuția mea cu Diana, atunci când mi-a venit ideea să îi iau un interviu. În momentul în care i-am explicat că pe mine, dar și pe alte mămici, ne interesează foarte mult să aflăm cum a început un copil de 12 ani să citească, Diana a redevenit serioasă. Am pus-o pe gânduri.

-Deci, te interesează? Mă ajuți? Vrei să le dezvăluim împreună, mămicilor care au copilași care încă nu citesc atât de mult pe cât ar trebui, ce e în mintea unui copil, atunci când vine vorba de citit și de cărți?

A încuviințat să facem asta, însă nu am ieșit deloc ”ieftin”. Interviul s-a desfăşurat într-un cadru pe placul ei. A cerut un ceai, un fursec cu ciocolată și promisiunea că poate să-și mai cumpere încă o carte.

Referitor la cumpăratul cărților, încă mai lucrăm la asta. Dianei îi place mult să-și cumpere cărți. Le păstrează în biblioteca ei pe cele care o impresionează cel mai mult. Pe restul, le donează. La un moment dat, chiar am oferit câteva cărți unor mămici care-mi urmăresc blogul.

Deși are abonament la bibliotecă, Diana încă nu este pregătită să împrumute o carte și apoi să renunțe la ea. Am observat că stabilește un fel de relație cu cărțile pe care le citește, iar unele cărți îi plac atât de mult, încât le reciteşte, chiar şi de mai multe ori. Deseori o surprind cum își aranjează cărțile în bibliotecă şi le prețuieşte, ca pe o mare avere.

Așadar, să începem!

Ea este Diana, are 12 ani și este în clasa a VI-a. Îi place foarte mult să citească.  A citit foarte multe cărți, iar acum a ajuns să selecteze ceea ce doreşte să citească. Are preferițe și este interesată de anumite subiecte sau scriitori.

În toată ”afacerea” asta, eu am rolul de reporter, rol pe care mi l-am luat în serios! Mi-am făcut o listă de întrebări, poate prea multe pentru răbdarea ei, însă mă bazez pe faptul că subiectul o pasionează. Bine, și pe faptul că sunt dispusă să îi mai ofer încă un fursec cu ciocolată 🙂

Interviu cu o puștoaică, despre cum a ajuns să iubească cititul și cărțile

Diana, îți mai amintești cum ai început tu să citești? Ce te-a determinat pe tine să citești?

– Am început să citesc mai mult pe la sfârșitul clasei a II-a.  Aveam 8 ani și jumătate… am citit  atunci ”Cum să-ți instruiești părinții”, mi-a plăcut tare mult, a fost o carte foarte amuzantă!

Îmi amintesc că, în vara aia trebuia să merg la Ingrid (cea mai bună prietenă) iar voi mi-ați spus că pot merge, doar dacă termin de citit ”Colț Alb”. N-a fost frumos din partea vostră, m-ați șantajat! (începe să râdă)

Care este prima carte care ți-a rămas așa, în suflet? De ce?

– În clasa a IV-a aveam la școală un club de lectură, iar doamna învățătoare ne-a arătat o carte care mi-a atras atenția. Este vorba de ”Numără stelele” scrisă de Lois Lowry. Vai, mi-au mai rămas în suflet ”Zbor frânt” dar și ”Minunea” daaa, și ”Darul lui Jonas”… mami, și ”Sub aceeași stea” de John Green, cu fetița bolnavă de cancer! Știi tu!

Ah, mai scrie acolo și ”Orașe de hârtie”, te rog, mami!

Poți să-mi spui 3 motive care te-au determinat pe tine să citești?

1.Da, aveam un coleg la after, Vlad. El citea mult, ți-am povestit despre el. Cred că Vlad m-a făcut curioasă.

2. Ceilalți oameni care citeau în jurul meu.

3. Am fost atrasă de unele cărți despre care aflam, așa cum am aflat de ”Numără stelele”… m-a atras titlul. Parcă din titlu se citește punctul culminant! Și eu am citit-o de 4 ori 🙂

Ce sfat i-ai da unui copil de 8- 9 ani care nu vrea să citească?

– Să încerce să caute cărți pe gustul lui. Să meargă la Cărturești sau la Diverta și să caute cărți pentru vârsta lui. Să întrebe pe oamenii care lucrează acolo ”Scuzați-mă, mi-ați putea recomanda o carte pentru 8- 10 ani?” Apoi să citească pe spatele cărții despre ce este vorba în acea carte. Acum au apărut foarte multe cărți frumoase!

Pentru mămici ai vreun sfat?

– Uff, nu știu, mami…  Ar putea să le sugereze copiilor că e bine să citească, pentru că așa își vor îmbogăți vocabularul. Este destul de greu să-ți răspund la această întrebare!

(eu nu insist, ca nu cumva să compromit interviul)

Dar ție, dacă te-ai putea întoarce în timp, pe atunci când nu citeai, ce ți-ai spune?

– Pune mâna și citește că altfel se alege praful de tine! (acum parcă a interpretat un rol, a fost foarte expresivă și a ridicat un deget în aer)

Ce carte ai recomanda unei colege de școală, căreia nu-i place să citească și preferă să ”se joace” pe Snapchat? Ce carte crezi că ar impresiona-o și i-ar schimba atitudinea față de citit?

– Uite, dacă ar fi vorba de colegele mele, știi tu la care colege mă refer, pe ele le-ar atrage să citească ceva despre make-up și cum să fie drăguțe.

Știi tu, cartea aia ”Să vorbim cu Léa Oliver despre look” (de Catherine Girard- Audet, pe care a primit-o de la Secret Santa).

Unui băiat, i-aș recomanda ”Harry Potter”, cu siguranță! Iar dacă este vorba despre un copil pe care nu îl cunosc… i-aș spune să citească ”O buclă în timp”, e o carte tare!

Și poate… ”Băiatul cu pijamale în dungi” dar asta nu e o carte pentru copiii mici! Ee o carte care te întristează, dar mie tot mi-a plăcut!  Este despre evrei, cum erau tratați în timpul războiului și cum trăiau copiii pe vremea aia.

 Diana, ție ce gen de cărți îți plac?

– Cele fantasy, de aventuri dar și cele despre copiii evrei din timpul celui de-al II lea Război Mondial. Dar despre asta am citit doar în 3 cărți.

Tu ştii că eu am mai căutat în librării o carte ”Se numea Sarah”– pe care nu am găsit-o, era doar pe net. Iar voi mi-ați spus că ar fi bine să am răbdare, pentru că nu este o carte destinată copiilor. Mai aştept!

Precizare: aici se referă la Jurnalul Annei Frank – carte pe care a descoperit-o într-o librărie și insista să o cumpărăm.

Ce simți atunci când citești?

– Simt că mă aflu acolo, îmi imaginez ce se întâmplă. Și, dacă mă opresc din citit, mă gândesc la ce se întâmplă în carte. Îmi imaginez ce se întâmplă, sunt foarte curioasă şi parcă nu mai am răbdare să aflu continuarea!

Care sunt personajele tale preferate? (te rog să-mi dai câteva exemple)

– Harry Potter, Hermione Granger, Ron Weasley, Severus, Dumbledore (din Harry Potter); Stea de foc, Furtună de nisip, Frunză ruginie, Colț galben (din Pisicile Războinice); August, Summer…

Mami, tu știi doar, atunci când citești .. găsești în fiecare carte câte un personaj preferat, întrebarea asta nu-și are rostul, fără supărare!

Pe ce criterii îți alegi o carte? Ce te determină să îți dorești să o citești?

– Subiectul și titlul.

Te ”sperie” cărțile groase?

– Mă speriau înainte, când eram mai mică. Acum nu mă mai sperie. Pentru că așa nu plec prea curând din acel loc.

Câte cărți ai citit anul trecut?

– Păi, cam 25. Dar pe cele cu 150- 200 de pagini le citesc repede, îmi pare puțin.

După ce ai citit anumite cărți (de exemplu Harry Potter sau Darul lui Jonas) ai văzut apoi și filmele. Care ți-a plăcut mai mult, cartea sau filmul?

– Cartea. Pentru că în carte acțiunea este mai detaliată.

De ce nu vrei să împrumuți cărți de la bibliotecă?

– Pentru că mie îmi place să le păstrez. Vreau să-mi fac o colecție de cărți preferate!

Când vei renunța la colecția ta de cărți? Atunci când vei crește și vei fi la facultate sau vei avea un job, copii, ce se va întâmpla  cu cărțile tale? (se pare că puștoaica s-a înfuriat puțin)

– Niciodată!!! Nici întrebarea asta nu prea are rost, mami, serios! De unde ai scos-o?

Ce înseamnă cărțile pentru tine?

– Cărțile sunt un univers. O altă lume.

La ce crezi că te ajută faptul că citești?

– Să-mi dezvolt vocabularul și să am mai multă imaginație. E o lume numai a mea!

Ai visat vreodată ce ai citit într-o carte?

– Da (un “da” ferm). De mai multe ori l-am visat chiar și pe Voldemort, era înfricoșător!

Să citești este doar o modalitate de a-ți petrece timpul liber?

– Nu, eu citesc pentru că îmi place!

Ai un loc preferat unde îți place să citești?

– La mine în cameră. Închid ușa și citesc liniștită. Departe de chițăitul vostru :)))

Tu te-ai schimbat de când ai început să citești?

– Da! Cred că sunt mai deșteaptă și mai amuzantă! Sunt mai puternică!

De ce crezi tu că părinții își doresc de la copiii lor ca să citească?

– De fapt, n-ar trebui să mă întrebi pe mine asta! Ar trebui să te întrebi pe tine, mami! Tu ești părintele, nu eu! M-ai închis cu întrebarea asta!

Eu am insistat totuși să-mi răspundă.

Ea a mai adăugat un lucru: pentru că toți părinții vor tot ce e mai bine pentru copiii lor!

I-am luat Dianei acest interviu, din mai multe motive. Cel mai important dintre ele este că-mi doresc să-i ofer sentimentul propriei valori, să-i sporesc încrederea în sine și să o motivez, pentru că ceea ce face ea, este ceva extraordinar!

Copiii au nevoie să descopere magia din cărți iar noi trebuie să-i încurajăm și să-i ajutăm să o descopere. Ei au nevoie de acea magie, ca ”hrană spirituală”.

I-am explicat Dianei de ce este important să dea o șansă fiecărei cărți, în sensul că, este foarte important să citească măcar 30- 40 de pagini dintr-o carte, până descoperă aventura.

Și am mai sfătuit-o să nu judece o carte după coperți, acesta fiind un principiu pe care vreau să îl respecte atunci când alege o carte dar și atunci când cunoaște oameni noi.

foto Pinterest