N-am niciun dubiu! Sunt o ființă solară, cu toate că mereu am căutat să stau mai mult la umbră, nu m-am dat în vânt după statul la plajă și nici nu am tras vreodată draperiile la dormitor 100% în timpul verii, de teamă să nu-mi pătrundă toată lumina în casă!
Acum însă, sunt convinsă că lumina soarelui mă influențează enorm!
Am conștientizat că, deși prefer să stau în semi-întuneric, ador soarele și am nevoie de toată lumina lui. Deși mă ascund după cei mai fumurii ochelari, mă încarc cu energia solară mai ceva ca panourile alea solare!
De prin toamnă am simțit cum energia mea a început să scadă și, între noi fie vorba, am căutat prin toate mijloacele s-o mențin ridicată… somn, vitamine, sport, pasiuni. Am făcut de toate, numai să mă încarc cu energie! Însă, odată cu trecerea lunilor și cu vremea mohorâtă, implicit cu absența luminii soarelui, energia și starea mea generală au fost destul de afectate :).
Cred că scriu acest text ca să-mi prezit scuzele față de el, soarele, cu care am fost nedreaptă, ani în șir. Cu toate că a părut că fug de el, în realitate am nevoie de toată lumina pe care mi-o poate da!
Și e primul an în care mă declar ființă solară, recunoscătoare pentru razele de soare care-mi intră în casă și se joacă pe parchet și de energia aia bună care simt că-mi intră de câteva zile în baterii .
Cam atât!
