Iată-mă azi, acum, aici, într-o altă etapă a vieții mele. Cândva aş fi scris pe blog ceva ce aş fi numit “articol” (musai de minimum 800 de cuvinte :)) despre toată nebunia asta numită “copilul meu a crescut şi pleacă pe drumul lui”.
Aş fi “documentat” ultima perioadă, mi-aş fi stors idei, fraze… toate despre stările, zilele cu moralul ba jos, ba sus, prinsă în vălătucul acesta numit … viață 🙂
Însă azi, aici, acum, am ajuns să prefer mai puține cuvinte, mai puțină energie irosită, mai puțini oameni de suflet, mai multe momente cărora să le spun adevărate şi pe care să le las să mă şlefuiască, să mă crească.
Cred că aşa se simte când eşti cu adevărat liber… zic şi eu 🙂
Acest website folosește cookie-uri proprii cât și cookie-uri adăugate de terți pentru a furniza o experiență mult mai bună de navigare și servicii adaptate nevoilor și intereselor vizitatorilor.
