Soția din Paris, o altfel de recenzie

6

Aproape în fiecare seară citesc câteva pagini. Este cel mai bun somnifer pentru mine!

În ultima carte pe care am citit-o, Soția din Paris, mi-au captat atenția câteva lucruri interesante, pe care le-am tot ”rumegat” în ultimele zile.

Unul dintre acestea este contrastul. Hai să-ți spun la ce mă refer!

Soția din Paris este o poveste de dragoste dintre Hadley, eroina principală, prima soție a tânărului scriitor Ernest Hemingway.

Recunosc, mi-ar fi plăcut mai mult să nu știu nimic despre viața reală a celor doi, dar biografia lui Hemingway este atât de ”colorată” încât experiențele lui îți rămân oarecum întipărite în minte, chiar și la o citire pe diagonală.

Ce m-a frapat și m-a ținut cu ochii căscați în cartea asta până la 1 noaptea, este modul de viață al celor doi tineri căsătoriți, de-abia mutați în Paris. Parisul, orașul care promitea să-l ducă pe tânărul scriitor în cercurile celor mai importanți scriitori ai lumii.

Aici apare contrastul între sărăcia materială și bogăția spirituală. Opoziția vizibilă dintre Parisul săracilor și cel al poeților, al boemiei pariziene.  După mine, capitole întregi din carte scot în evidență contrastul puternic dintre stiul de viață al protagoniștilor care, deși trăiau modest și aveau venituri foarte mici, frecventau totuși locuri și cercuri în care accesul era permis, aproape în exclusivitate numai clasei de sus.

Cuplul locuia într-o mahala, în condiții de trai mai mult decât modeste, cu bani foarte puțini.

Cu toate astea, soția își petrecea timpul exersând la pian sau plimbându-se. De unde mai pui că, din banii ăia puțini din care trăiau, au renunțat la o parte, pentru a plăti o femeie care să le gătescă cina și să le facă curățenie în casă, de trei ori pe săptămână.

”Apoi (zice ea)  mergeam la o cafenea să luăm un aperitiv până se întuneca.”

Ei bine, felul în care își duceau existența cei doi, m-a pus pe gânduri și m-a făcut să mă uit mai bine în jurul meu.

Avem case, joburi, mașini, haine cât să îmbrăcăm 3 generații. Nu ne îngheață mâinile în casă și nici nu ne bate vântul pe la tocurile geamurilor. În general, dacă privim bine la posesiunile noastre, am putea spune că nu ducem lipsă de nimic.

Însă, parcă nu prea știm să trăim. Nu știm să ieșim cu bărbații noștri la o cafenea, seara, să ”luăm un aperitiv”. Uităm să ne facem timp pentru noi și nici prin cap nu ne trece să avem un hobby sau o pasiune.

Ne scuzăm prea des că n-avem timp să mergem la un coafor și nici să stăm la un ”pahar de vorbă” cu oamenii dragi. Ne îngrijorăm pentru lucruri care nici nu există și ne petrecem timpul în jurul jobului.

Ne trăim viața pe pilot automat.

În loc de concluzie…  

Marele defect al nostru este că așteptăm toată viața momentul perfect în care să începem să trăim cu adevărat!

Mi-ar plăcea să spun despre mine, peste câțiva ani, că am fost în stare să trăiesc și să fiu, decât decât să am.

Iar cartea a fost tare faină, v-o recomand!

6 COMENTARII

  1. Da, uitam sa traim si ne ingrijoram din nimicuri inexistente acumulam inutilitati sa fie insa spiritual devenim saraci. Multumesc ca ai impartasit cu noi impresii despre cartea asta.

    • Multumesc, Helenita! Eu m-am invartit in jurul unei idei personale, insa cartea prezinta viata unei femei si rolurile pe care le indeplineste ea: de sotie, prietena, mama…Sunt sigura ca va fi pe placul tau!

  2. O comand şi eu. Oarecum mă regăsesc. Eu nu câştig nici un ban, dar am început să investesc destul de mult în dezvoltarea mea spirituală. Mă simt vinovată uneori, mi-aş dori să pot susţine eu financiar aceste lucruri. Deşi sunt conştientă că apoi toată lumea beneficiază, dar nah, frustrările rămân..

    • Eu una te felicit pentru lucrurile pe care le faci, care se vad si care te prezinta ca pe un om atat de frumos! Sunt sigura ca, cu timpul, situația se va schimba, exact așa cum iți doresti!

  3. Mi-ar plăcea să spun despre mine, peste câțiva ani, că am fost în stare să trăiesc și să fiu, decât decât să am. – Scuze, nu-mi merg ghilimelele. 🙂 exact asta simt si eu acum, si sper sa reusesc sa fiu ce vreau pentru mine si pentru familia mea si sa am timp pentru noi. Ps: o sa adaug si eu cartea pe lista de wanted:)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Pentru a lăsa un comentariu trebuie să fiți de acord cu:
Please enter your name here