Zilele trecute am primit o notificare pe telefon, de la un magazin de haine online. Scria acolo- Cumparăturile sunt cea mai bună terapie!
Nu că aș fi eu o persoană care nu calcă prin mall sau nu-și cumpără lucruri de care nu are nevoie… dar asta cu – shoppingul e cea mai bună terapie sau că shoppingul ar fi orice formă de terapie- chiar nu pot s-o înghit!
Că tot sunt la mine pe blog și pot să-mi spun părerea fără să mă întrebe nimeni cum stau la capitolul păreri, deci pot să bat câmpii într-un mare stil, insist să deschid subiectul!
Așadar, părerea mea e următoarea: cuvântul ”shopping” nici nu are ce să caute în acceași frază cu ”terapie”. Evident, cine a inventat alăturarea a făcut o mișcare destul de smart, care păcălește foarte ușor. E așa de tentant să fugi la o sesiune de shopping când te confrunți cu o situație dificilă în viața ta!
Iar când cineva îți mai și spune sau vezi scris mare pe toate gardurile că shoppingul e terapie, parcă și ajungi să crezi asta!
Adevărul este că e mult mai ușor să dai o fugă la mall și să pierzi vreo 2 ore cu mintea departe de orice problemă! La urma urmei, cât costă o oră de terapie din aia, în care stai de vorbă cu un psiholog? Vreo 200, 300 de lei? Păi mai pui 50 de lei și ți-ai luat o pereche de jeansi ca lumea!
Când simți că lucrurile nu merg așa cum vrei, să obții exact ceea ce îți dorești (când cumperi)- se poate simți ca o realizare personală pozitivă. Astfel, recompensa obținută atât de ușor ajută creierul să elibereze dopamină – neurotransmițătorul hormonal din creierul nostru care ne face să ne simțim bine. Plus că mai apare şi sentimentul acela grozav că deținem controlul asupra propriei vieți.
Dar asta nu-ți rezolvă deloc problema, ci te distrage de la a găsi o soluție sănătoasă și îți mai face și gaură în buget. Rămâi și cu problema și cu încă o pereche de jeanși peste teancul ăla care cade din șifonier.
Tehnica asta nu-i terapie, oameni buni! Te lasă tot mai sărac sufletește, dacă mă întrebi pe mine! Iar dacă o pui în practică, ți-o spun în față, cu riscul de a primi câteva ”vorbe de bine”… dacă ajungi să crezi că faci terapie prin shopping, atunci chiar cred că există o problemă reală.
Eu una sunt pentru haine faine, pentru stil vestimentar asumat, dar și pentru terapie… terapie din aia adevărată!
Terapia mea preferată e cea prin râs, ascultat povești și împărțit opinii sincere, zâmbete reale… la ceas de seară, când ochii se închid și mintea se deschide.
Te îmbrățișez.
Foarte bine spus și scris, Nico👏
Shopping ul, cea mai bună (printre alte aducții) fugă de terapie!
*adicții