Povestea din spatele unei ”cariere de succes” sau… din viața fetei care s-a măritat cu serviciul

1

M-am tot gândit în ultimele zile, date fiind situațiile cu care m-am confruntat, la ultimii ani din viața mea, pe care i-am petrecut, dedicat sau pierdut (așa aș putea spune) unde altundeva,  decât la serviciu?!

Este povestea a sute de tinere care își dedică timpul, energia, tinerețea și, parcă inconștiente, mânate de dorința de afirmare în plan profesional, își sacrifică uneori chiar și familia din cauza priorităților de serviciu.

office-899358_1920

De fapt, serviciul în sine devine o prioritate în viață.

Și începi să realizezi acest lucru după ani buni, după ce te izbești de ignoranța și orgoliul celor care cred că au puterea să spună că, pe plan profesioanal tu, te oprești aici. Mai departe n-ai voie, pentru că n-au ei chef!

Ce ciudat!  Noi căutăm fericirea în afara noastră şi în părerea oamenilor, pe care-i ştim linguşitori, nesinceri, nedrepţi, plini de invidie, de toane şi de idei preconcepute.

Iar asta se întâmplă atunci când renunți la iluzia jobului de vis și constați că ești înconjurată numai de hiene, gata să te devoreze numai dacă ridici privirea.

Ei, cam ăsta e momentul în care realizezi că sacrificiile tale au fost în zadar, că munca ta, devotamentul și bunul- simț n-au nicio valoare pentru gulerele scorțoase și îmbătrânite care își târăsc oasele zilnic prin fața ta.  Hitler spunea că ”munca te face liber” iar indivizii ăștia de care îți spun, probabil că îi sunt rude.

Oamenii întreabă care e diferenţa dintre un lider şi un şef. Liderul dă tonul, şeful îşi asumă succesul. Liderul conduce, şeful dă ordine.

Așa că te trezești și începi să înțelegi că un job este doar un loc de muncă. Iar asta vine ca un par în moalele capului!

Mama îmi spunea că munca trebuie să fie o modalitate prin care obții un venit, pentru a-ți trăi viața așa cum îți place! Job-ul nu trebuie să fie altceva decât un loc unde stai 8 ore, timp în care te concentrezi să ai rezultate bune, pentru care ești apoi plătit! Și cine privește job-ul altfel, nu poate fi altceva decât un idiot!

Ajungi la un nivel cand nu mai lucrezi pentru bani! 

Mie îmi placea cândva jobul meu, știi, genul ăla de job de unde vrei să ieși la pensie, locul ”călduț” despre care toată lumea vorbește. Ei bine, tocmai asta e problema!

Dacă gândești așa, ai toate șansele să iroseși chiar și 10 ani din viață, pentru că  jobul despre care crezi că este perfect pentru tine, de fapt, te prostește și te îndobitocește!

Și ajungi să crezi că acolo ti-ai găsit  mentori care să te inspire pe parcursul traiectoriei tale profesionale! Dacă aș avea un buton din ăla care scoate un sunet de ”FÂSS” l-aș apăsa!

giphy

Ce oameni excepționali trec pe lângă noi, anonimi, și noi admirăm prostește atâția neghiobi!

Singura motivație: banii! Salariul stabil. Iar tu îți faci câteva rate și simți că te-ai realizat în viață. Ce altceva ți-ai mai putea dori?

Ei bine, ți-ai mai putea dori, știu eu, poate liniște, poate să fii apreciat pentru rezultatele tale sau cine știe, poate puțin respect AUTENTIC. Sau chiar ți-ai putea dori să nu te aducă la job doar obligația de a-ți plăti ratele, pentru că, din păcate, la asta ajunge să se rezume totul.

Odată ce ai servit din otrava dulce a unui salariu baban, ești pierdut! Pentru că începi să te înhami la tot felul de datorii și, la un moment dat ai să te trezești ca șoarecele în cușcă!

Banii vor cumpăra un câine bun dar numai iubirea va face ca el sa dea din coadă!

Știi, la genul ăsta de job, prostituția morală e cea care distruge totul! Nu există valori și principii, poate numai etalate în team-building-urile răsuflate la care ai fost nevoit să participi.

Nu există muncă în echipă, pentru că majoritatea dă din coate numai pentru a fi în grațiile superiorilor. Superiori care se mândresc cu o mentalitate, aș spune, machiavelică. Angajații, în spatele unui fals respect pe care îl primesc, sunt de fapt ca niște cățeluși pregătiți mereu să aducă bățul azvârlit de ei, înapoi, iar și iar.

De obicei, linguşitorul nu-i amăgeşte decât pe proşti!

Cultura organizațională și leadership-ul sunt concepte din cărți, singurul principiu care contează, în realitate fiind ”Kiss up, kick down!”.

Servilismul colegilor ”bine intenționați”  și aroganța superiorilor, îmi cam fac silă. Mă scot din sărite genul ăla de oameni care îl socotec pe șef ca pe un om foarte puternic, un adevărat zeu iar acesta, la rândul său,  se conformează proiecției, care îi produce o adevărată inflamare a personalității și, la un moment dat, chiar depășește regulile decenței. Un fel de Popey Marinarul care înghite o conservă cu spanac și care se poartă ca un Bluto!

Iar consecințele acestei ”relații” nu este altceva decât o imensă acumulare de resentimente, niciodată exprimate de către cei care ocupă funcții mai importante, însă revărsate în jos, într-un lanț de iritare și grosolănii.

În opinia mea, nimeni nu poate coopera eficient cu cineva pe care-l respinge ca ființă umană. Pentru că este foarte greu să-ți consolidezi identitatea folosindu- te de un antimodel.

Ceea ce numim management constă adeseori doar în a pune beţe-n roate celor care muncesc!

no-987086_1920

În loc de concluzie

Fiecare dintre noi trebuie să pună pe primul plan, dezvoltarea personală și lucrurile care țin de propria persoană: moralitatea, caracterul, sufletul, sănătatea, integritatea.

Restul, care nu țin de noi, dintre care job-ul, cariera 🙂 nu sunt altceva decât mijloace prin care reușim să ne satisfacem anumite nevoi.

Dacă vrei să faci carieră într-un domeniu, află că asta nu este posibil dacă ai statutul de angajat. Indiferent de funcția pe care o ocupi și de cât de bun ești!  Dacă vrei carieră, trebuie să ai propria afacere, în care să investești timp, resurse și dăruire.

Dacă muncești, faci asta ca să trăiești și în nici un caz invers!

La urma urmei, nu suntem altceva decât rezultatele deciziilor noastre! Ideea e să ai înțelepciunea ca, majoritatea deciziilor pe care le iei, să fie cât mai bune! Să iei decizii numai în urma unei analize serioase asupra consecințelor și n-ar strica și puțină introspecție.

La fel cum n-ar strica să te debarasezi din prima secundă de toate persoanele toxice care îți ies în cale, așa cum scapi de un purice care ți s-a strcurat pe sub haine!

Eşecul este singura oportunitate pentru a o lua de la capăt într-un mod mai inteligent!

Cât despre experiențele mele mai puțin plăcute, nu pot să spun decât că învăț să le gestionez. Cum, tot acum, conștientizez că, cei mai rezilienți oameni sunt de fapt ca niște copii care nu au crescut niciodată. Cred că e important să ai un spirit curios, jucăuș și viu!

Dacă te distrezi cu o situație, o transformi într-un joc și eviți să te lași copleșit!  Iar dacă mai ai și puterea să râzi, cred că e un semn că ești pe cale să înveți o lecție valoroasă!

Articolul precedentCum să arăți ”de milioane” fără prea mult efort!
Articolul următorHomeschooling. Pro sau contra?
MAMAPETOC.RO este spațiul meu de exprimare, un blog care ori îți place, ori nu-ți place :) Dacă decizi că-ți place, vei găsi aici o mulțime de subiecte, de la cum îmi cresc copilul și până la hainele pe care le port. Profund, nu-i așa? Poti afla mai multe despre mine aici.
DISTRIBUIȚI

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Pentru a lăsa un comentariu trebuie să fiți de acord cu:
Please enter your name here