Duminica trecută mi-am amintit un moment din copilărie, când mama a pus între plapumele întinse pe şifonierul din sufragerie, 2 banane. A fost un fel de memento din perioada comunismului.
Zile în şir am păzit sufrageria, cu ochii ațintiți în sus, spre plapunele alea! Nu-mi amintesc exact momentul în care am primit şi eu o bucățică de banană, dar ştiu sigur că cele 2 banane ascunse de mama între plapumi, erau verzi. Şi bine păzite! 😅
Cum spuneam, duminica trecută, la Muzeul Național al Țăranului Român am urmărit… şi am făcut parte dintr-un spectacol imersiv, care m-a răscolit, mi-a amintit de “mostra” de comunism pe acare am trăit-o şi eu, copil născut în anii ’80, din generația cu cheia de gât.
O mână de actori tineri culmea, născuți după ’89, au reuşit creeze o atmosferă identică cu cea căreia i-am fost şi eu martoră 9 ani… cu pană de curent, cu lucruri căpătate “pe sub mână” aşa cum cred că au fost şi cele 2 banane verzi, ascunse de mama pe ṣifonier.
Mergeți la spectacol, luați şi copiii cu voi, merită! #eunuamfuratniciodatanimic
//www.facebook.com/eunuamfuratniciodatanimic
//eventbook.ro/theater/bilete-eu-nu-am-furat-niciodata-nimic
