Am terminat facultatea în 2004. Aveam multe planuri de viitor, însă destinul mi-a arătat că pot mai mult. Așa că am devenit mamă!
De atunci, parcă a început toată ”nebunia” asta frumoasă! Eram aproape un copil, cu copil. Mama nu-mi era aproape. Nici o soră, un frate sau vreo mătușă îndepărtată. Doar eu cu Diana, cât era ziulica de lungă!
Am învățat să-i fiu mamă, să-i fiu alături, să o cresc și să ne jucăm împreună. Iar ea a învățat să-mi aducă bucurie cu fiecare gângurit și cu fiecare zâmbet pe care îl afișa! Am fost lângă ea atunci când a făcut primii pași, dar și atunci când a spus primul cuvânt! De fapt, am fost lângă ea 100 % din timp. Am testat amândouă primele piureuri de fructe și de spanac, și tot una lângă cealaltă am învățat să facem supă. De bebeluși, foarte bună de altfel pentru silueta mămicilor!
În primele luni a fost cum a fost… însă, cu cât Diana creștea, lucrurile deveneau din ce în ce mai complicate pentru mine. Ea avea nevoie de toată atenția și de toată energia mea. Era o fetiță curioasă și dornică să facă totul de una singură.
Cred că-ți este cunoscut scenariul! Diminețile cu noaptea-n cap, când copilul are chef de joacă. Tu, mai mult adormită, alergi după el și te rogi divinității ca, la un moment dat, să cadă de oboseală! Visezi cu ochii împăienjeniți la un pui de somn! Numai că, cel mic are alte planuri și nici nu cunoaște oboseala! E mai ceva ca iepurașul din reclama Duracell!
Ei bine, așa erau și diminețile noastre! Până la somnul de la amiază aveam impresia că timpul se scurgea cu viteza melcului!
În programul nostru zilnic intra și binecunoscuta vizită în parc și la locul de joacă. Cunoșteam fiecare părculeț, fiecare petic de nisip, fiecare leagăn sau tobogan! Eram mereu interesată să descopăr sau să inventez tot felul de activități interesante și jocuri în care s-o implic pe Diana, la 2 ani.
După-amiaza, îndesam într-o pungă de 1 leu, câteva lopățele pentru nisip și vreo două găletușe din plastic. Luam și creta colorată pe care o așezam în găletușa cu toartă galbenă. Era numai bună să încapă în ea toate bucățile de cretă! Și așa ieșeam cu Diana afară.
Căutam locuri de joacă unde erau copii de vârsta ei. Îi așezam lopățelele pe nisip și așteptam nerăbdătoare să identific un tovarăș de joacă pentru Diana. De cele mai multe ori, eu eram tovarăsul ei de joacă preferat! Eram specialistă în castele de nisip și nici nu-i luam lopățica preferată. Cea roșie, mică, mică! Mie-mi părea ca o lingură, dar se pare că ei tocmai de asta îi plăcea!
Când vedeam copii care desenau cu cretă pe asfalt, hop și noi ne băgam în seamă! Eu le desenam niște fluturi mari, cu buline colorate și cu niște antene luungi și arcuite. Aveam mare succes printre copilașii ce desenau, la rândul lor, câte o mică operă de artă!
Când a venit vremea să învețe să scrie și să citească, o încurajam pe Diana să reproducă literele de la numerele de înmatriculare ale mașinilor. Amândouă, cu cretă, scriam pe asfaltul cald câte trei litere. Mari, de tipar. Adunam în jurul nostru o adevărată ”gașcă” de copii, iar fiecare dintre ei se străduia să scrie câteva litere.
În zilele în care întâlneam câte o mămică dornică de conversație, eram tare încântată ! Iar dacă mămica era la curent cu ce se mai purta sau cunoștea locuri și activități noi, ei bine, era o adevărată mană cerească pentru mine!
Cert este că, un loc important pe lista mea de priorități, îl ocupa joaca și învățarea prin joacă. O vedeam pe Diana cum învăța câte ceva chiar și dintr-un banal joc. Observam că, prin jocuri și jucării, îi spoream atenția și imaginația! În joacă, chiar fără să- mi propun asta, o implicam în activități captivante din care ea învăța.
Când mergeam la piață, ne plimbam printre tarabe și îi arătam fiecare fruct sau legumă. Deseori ea își alegea trei mere roșii, două banane galbene și un castravete verde. Știa multe lucruri, chiar dacă era o mână de copilaș!
Mi-am reamintit aceste momente speciale din viața mea atunci când am aflat de Ludotech! Am rememorat clipele în care născoceam jocuri și întrebam printre mămici ce locuri interesante de joacă au mai descoperit?
Din păcate, toate erau la fel: un țarc mare, umplut cu bile colorate, două tobogane și un tub uriaș pe care copiii îl traversau până la bile. Acestea erau singurele atracții!
Însă Ludotech, pe care l-am descoperit de curând în centrul Bucureștiului, este un loc de joacă neconvențional! Un spațiu pentru copiii, dar și pentru mămici!
Diana să fi fost mică…și n-aș pleca de acolo cât e ziua de lungă!
Ludotech este un centru de activități educaționale pentru copii și părinți, unde sunt promovate cărți, jocuri și jucării cu sens!
Cât de frumos sună! Toate au sens la Ludotech!
Cred că toate mămicile visează să petreacă câteva ore ”cu sens” într-un loc în care, de cum ai intrat, simți că pășești într-o bulă atemporală de liniște dar și de emoție a cunoașterii! Este un spațiu în care copiii pot explora concepte noi de joacă și de jucării și pot experimenta noi moduri de petrecere a timpului.
Pregătește-te să fii surprins la Ludotech!
În spațiile de joacă, vei descoperi, împreună cu copilul tău, lada de nisip cu realitate augmentată. Această ladă de nisip demonstrează principii de bază de topografie și hidrologie, unde vă puteți crea propriile peisaje. Circuitele electrice sunt incredibil de ușor de asamblat și permit realizarea a peste 100 de experimente!
Ce mi-ar fi plăcut să-i ofer și Dianei măcar una dintre aceste experiențe precum radioul, discul zburător și circuitele de lumini, Magna Tiles, plăcile magnetice cu care se poate construi până la cer, sistemul Quadrilla- ce eliberează o avalanșă de bile colorate în labirinturi! Nu mai spun de Cubetto, roboțelul prietenos, ce combină principiile educației Montessori cu programarea!
La Ludotech, nu-i chip de plictiseală! Puteți asambla la nesfărșit puzzle-uri cu jucăriile senzoriale din lemn sau construi un oraș din piese magnetice pe o bază metalică, animat de o bandă care creează iluzii optice. Și chiar puteți descoperi magia mandalelor create de caleidoscop și explora cardurile educaționale.
Iar dacă toată viața ai visat să fiți regizor, acum îți poți demonstra talentul! La mini-cinematograf!
Pentru iubitorii fizicii, Flux este atracția principală la Ludotech! Efectul anti-gravitație este garantat!
Duminica puteți participa la ateliere de creație, de la construit roboței noi din piese vechi, la sisteme solare împâslite, teatru de umbre și proiecții de filme care vor stimula potențialul celor mici să capete curaj, să se dezvolte frumos și să viseze! Vor fi ajutați de povești cu temeri înfrânte, prietenie și aventuri!
Eu am acum o problemă cu fiică-mea, cu Diana! Știe că am fost la Ludotech și vrea să mergem împreună! Chiar dacă mai are puțin și împlinește 13 ani, pun pariu că n-o mai scot de acolo! Și chiar există ”riscul” să-și depună și o scrisoare de intenție să devină voluntar la Ludotech! Ceea ce n-ar fi deloc rău, dacă mă-ntrebi pe mine!
Să știi că pentru părinții care nu participă la activități alături de cei mici, cum este și cazul meu :), haideți să vă spun ce putem face: ne putem bucura de o cafea pe-ndelete! Ei, cum sună asta?
Pentru mine, să stau la o cafea alături de prieteni noi, este un adevărat răsfăț!
Sau, dacă ești puțin, doar puțin… workaholic, poți lucra în zona de lounge pentru părinți. E o zonă cu canapele confortabile unde ai tot ce-ți trebuie: wi-fi, cafea, apă și fructe! Bineînțeles…și copilul aproape!
Iar dacă-ți dorești să organizezi un atelier sau un curs, tot la Ludotech găsești spațiu!
Cum și unde se fac rezervări, ce activități sunt în plan în viitorul apropiat și cum arată spațiul puteți găsi pe pagina de Facebook Ludotech. Toate resursele educaționale puse la dispoziție la Ludotech sunt create de către mamele Work at Home Moms. Jocuri și jucării inovatoare, invenții și chiar produse brevetate ce oferă oportunitatea de a explora concepte și tehnologii noi!
Eu îți recomand cu mare încredere să mergi și să descoperi alături de puiul tău acest spațiu! Și nu vreau să pun nici un ”P” acestui articol! Am scris cu drag aceste câteva rânduri cu speranța că vor ajunge la cât mai mulți părinți!
Joaca este începutul cunoaşterii. Iar jocul … cel mai elevat tip de cercetare!
Ce spui de Ludotech? Nu-i așa că nu mai există un loc ca acesta?
Dacă vă plac articolele mele, vă invit să mă urmăriți pe pagina de Facebook, pe Instagram și chiar pe Youtube. Așa veți fi la curent cu toate noutățile!
