Facem cadouri frumoase sau împachetăm frumos cadourile?

6

N-aș vrea să par nerecunoscătoare însă, eu una chiar nu-mi amintesc să fi primit așa, în general, cadouri pe placul meu, mai ales de sărbători.

Singurul cadou reușit pe care mi-l amintesc cu plăcere chiar și acum, este o carte despre care i-am tot vorbit omului meu, iar el s-a asigurat că Moșul mi-o va lăsa sub brad. Era înfășurată într-o hârtie maro, simplă, legată cu un  șnur roșu, de care era agațat un cârlig de lemn cu un ren. A fost cadoul perfect! Am fost tare mulțumită!

În copilărie, fiind patru frați la părinți, Moșul era foarte… practic. Ne aducea șosete, carioci pentru școală, portocale și nelipsitele bomboane pentru brad. Știam dinainte ce urmează să primim, dar tot îl așteptam. Atât pe mine, cât și pe frații mei, ne bucura mai mult momentul în care ni se împărțeau darurile chiar dacă, în fiecare an, conținutul era aproape același. Însă noi nu ne doream altceva. Nu ne doream mai mult și, de fapt, nici nu știam că am putea visa la ceva diferit.

În ultima săptămână am căutat și eu să le fac celor dragi câte un cadou. Un cadou care să le fie pe plac! Pentru că, oricât de ciudat sună, cred că foarte mulți dintre noi cumpărăm cadouri (cum să spun) urâțele??

Serios, hai să-ți dau un exemplu! Pun pariu că ai fost pus și tu în situația asta!

Anul trecut, de Crăciun, ne-am întâlnit cu câțiva prieteni de familie. Am primit, cu surle și trâmbițe, un cadou.

Era atât de frumos ambalat, că-mi era și milă să-l desfac. O cutie dreptunghiulară, învelită cu o hârtie cu brăduți, lucioasă, legată cu o fundă aurie, mare, elegantă. Mi-a luat ochii, ce mai! Eram extrem de entuziasmată!

curie, cadou

Părea un cadou prețios, fin, rafinat! Judecând după ambalaj, am sperat că ascunde parfumul despre care am tot vorbit sau altceva … surprinzător.

Surprinzător a fost, pe bune! Am primit un gel de duș, deloc special sau… fin, rafinat, scump, fițos, cum mă gândisem eu în clipa în care am văzut cutia. Dar măcar am apreciat gestul.

Exact așa am pățit și cu un suport pentru lumânări din alea lungi, de care eu nu am folosit vreodată; cu un set de ceșcuțe de cafea, foarte bune de altfel, dacă n-aș fi avut alte 300 de ceșcuțe de cafea acasă… și lista poate continua.

Știu foarte bine că obiectul primit drept cadou nu contează! Important este că cel care ți l-a oferit, s-a gândit la tine! Importante sunt momentele care ne aduc împreună și frumusețea relațiilor dintre noi! Astea sunt lucruri care contează și punct!

Însă acum vorbesc despre cadourile astea eșuate, care poartă ambalaje scumpe și ascund chestii de care nu avem nevoie, pe care le returnăm, le dăm mai departe părinților/ socrilor sau le uităm într-un dulap!

Acum, dacă schimb rolurile și mă pun în poziția celui care oferă un cadou, pot să mărturisesc că și eu am făcut cadouri ratate. Și nu de puține ori.

Luna trecută a fost ziua Dianei. A împlinit 13 ani. Ei nu-i place să primească haine. Ghici ce? I-am cumpărat un minunat pulover verde și o perie de păr. Evident, foarte frumos ambalate.

Reacția ei? Priceless! A zâmbit, mi-a spus că-i place mult, l-a pus pe ea și am constatat că nici măcar nu-i vine puloverul. Nu o avantaja, era mult prea larg pentru tipul ei de siluetă.

A doua zi l-am returnat, iar Diana și-a ales alt pulover, și asta probabil ca să-mi facă mie pe plac.

Stai așa că n-am terminat!

cadoouri, cutii

Pe lângă pulover și perie de păr i-am cumpărat Dianei un calendar de advent. O cutie uriașă, care-ți fura privirea. Împachetată superb, cu fundă turcoaz, cu buline ici- colo… de-ți era milă să o despachetezi,  nu alta!

Fiică-mea a fost în al nouălea cer! Pe fața ei se vedea că sunt cea mai tare și mai cool mamă din Univers și din toate galaxiile cunoscute și necunoscute.

A desfăcut cutia și… s-a dezumflat. Calendarul de advent conținea produse cosmetice. Diana nu se machiază. Simplu.

Am sperat și eu să găsească acolo, ba un parfumel micuț, ba un strugurel… nah, am sperat!

Toate cutiuțele alea mici din cutia aia mare conțineau oje. Și alea oribile, kitchioase. A găsit totuși un luciu de buze, și ăla cu sclipici, pe care nu-l poate folosi. Zice că e tare urât și așa ceva nu e pentru vârsta ei!

Grozav! Diana mea a înghițit în sec și s-a mulțumit cu peria de păr și cu felia de tort de la restaurant. Din toată situația asta mulțumesc Cerului că am un copil cu capul pe umeri, cu gusturi normale și cu bun simț!

decoratiune lemn, inima lemn

Așadar, facem cadouri pentru noi sau pentru ceilalți?

Știm să facem cadouri, sau mai des dăm rateuri?

Ne dăm silința să împachetăm cadourile în cele mai fancy ambalaje, chiar dacă …?

6 COMENTARII

  1. Eu apreciez toate cadourile si încerc să le găsesc o utilitate, însă nu îmi plac ambalajele complicate, mai ales dacă sunt în discrepanta cu conținutul. O punguța simpla de cadou sau o fundiță sunt suficiente!

  2. Ha!Ha! Ce mi-a plăcut articolul tău! Savuros, dar foarte adevărat. Oare câți bani aruncăm anual pe cadouri inutile, la aniversări și la sărbători. Eu o dau mereu in bară cu cadourile cumpărate pe ultima sută de metri, alea de genul “intenția contează” :))

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Pentru a lăsa un comentariu trebuie să fiți de acord cu:
Please enter your name here