Sunt un profan, n-am să mă ascund după deget!
Dacă ar exista o instituție care să acorde diplome profanilor de rând, așa ca mine, aș fi cu siguranță nominalizată! Ba chiar aș primi și un Nobel sau un Pulitzer, pentru categoria asta!
M-am apucat să țin un blog, să fac poze, filme, texte, marketing, toate astea cu pălăria de profan pe cap! Și știi ce e culmea? Că din poziția asta am și realizat multe! Cât tupeu, pot spune unii!
La un moment dat, chiar m-am trezit cu un microfon în mână, în fața unei săli pline! Habar n-aveam eu că, să fii în fața a 120 de perechi de urechi și tot atâtea perechi de ochi, chiar e treabă serioasă! H-abar n-aveam cum e să-ți tremure mâinile și să-ți simți transpirația rece pe șira spinării, în timp ce creierul încerca din răsputeri să producă o idee inteligentă, care să mai fie și verbalizată. Care să amuze și pentru care să primești 2 apauze! Asta da mobilizare de forțe, vă spun cu mâna pe inimă!
Pe inima aia pe care o simțeam ba în stomac, ba în gât, în dimineața aceea de martie când am înțeles și ce înseamnă să le explici câtorva oameni, care e treaba cu Instagramul. Pentru că, în timpul liber, o dată pe lună, mă transform într-un fel de profă de Insta și țin workshopul #primiipasipeInstagram.
În fine, cum vă spuneam, am făcut multe lucruri, cu toate că am fost un profan cu ”P” mare!
Anul trecut, prin toamnă mai exact, am început să organizez un club de carte, alături de scriitoarea Mihaela Pascu- Oglindă. M-a cucerit din prima secundă și m-a convins că acest club de carte avea să fie ceea ce pot să numesc azi ”proiectul meu de suflet”.
Dar mărturisesc că m-am întrebat, într-un moment de introspecție, desfășurat la cafeneaua în care stau până termină fiică-mea orele…. ”Așadar, chiar vrei să organizezi un club de carte?” și… ”Ce te ”califică” pentru asta? Nici măcar n-ai terminat cartea aia care stă de 2 săptămâni pe noptieră! N-ai ”patalama” de cititor!”. În plus… ”Unde scrie că ai dreptul să faci TU asta?”
Ce nu ți-am menționat până acum este că eu am de-a face zilnic cu un personaj destul de insistent, pe care- l găzduiesc fix în mintea mea. S-a stabilit acolo de mulți ani, nu știu cum, dar el susține că are viză de flotant și că stă cu forme legale… așa că n-am ce să-i fac!
Motiv pentru care am decis să conviețuim cumva, cu toate că mi-am jurat să nu-l las să-și facă de cap! De câte ori își dă cu părerea despre planurile mele, îmi închipui că e o placă stricată, ca o voce pițigăiată la radio… și tot ce pot să fac este să dau volumul la mic. Adocă la zero. Și așa îmi văd mai departe de planurile mele! Bune sau rele, ale mele sunt!
Apropo, între noi fie vorba, poți să afli dacă un plan nu e așa grozav cum ți s-a părut ție inițial, de-abia după ce l-ai pus în practică!
Alte opinii, păreri, sugestii, sunt apă de ploaie și aparțin unor oameni care n-au cum să vadă lucrurile din perspectiva ta! Nu cred că trebuie să mai adaug că n-are sens să-ți bați capul cu părerile altora… despre planul sau proiectul tău, corect?!
Sunt sigură că ai prins ideea!
Acum revin la clubul de carte, botezat cum nu se putea mai bine, #cititOARE. Am organizat ediția cu numărul 1, apoi pe a 2-a , iar la sfârșitul lunii ianuarie va fi ediția cu numărul 4. Cartea acestui început de an este ”Zuleiha, deschide ochii” și fost aleasă de majoritatea participantelor la club, adică de aproape toate cele 15 femei minunate.
Despre clubul de carte #cititOARE aș putea să scriu pagini întregi însă, tot ce vreau să spun acum este că ATIPIC este un atribut pe care îl alătur acestui club de carte. A venit la pachet cu o comunitate frumoasă, cu femei care au de împărtășit experiențe de viață uluitoare și, pe lângă bucuria lecturii, clubul de carte #cititOARE a devenit o adevărată terapie pentru suflet!
După cum vezi, n-am nevoie de nicio aprobare să fiu… visătoare. Și nici să-mi pun planurile nebunești în practică!
Dacă vrei să ne cunoaștem și să te alături unui club de carte organizat de un profan și de o scriitoare talentată, să știi că ești binevenită! Scrie-mi un mesaj pe Instagram @mamapetoc și am să pun o vorbă bună pentru tine! 😊
Nu am nevoie sa iti las un comentariu pentru-ca am impartit deja totul.Si acel tot nu sta decat intr-o fericire a unei copile.Restul e plictiseala
Iti multumesc ca m-ai facut parte din acest gest minunat!
Iti multumesc ca m-ai facut parte din acest gest minunat!