După 11 zile de autoizolare…
Am realizat că visurile și ambițiile dospesc în mine ca un aluat în vatră! Ieri, în timp ce mi-am încercat talentul cu o pâine de casă, privind aluatul care dădea afară din ligheanul de plastic (semn că am stofă de moldoveancă pricepută la bucătărie), am realizat că asta e marea provocare cu care trebuie să mă confrunt în perioada asta!
Și nu mă refer la bucătărie, ci la visurile mele! Zeci de idei și planuri mari mocnesc în mine, nu mă lasă să dorm noaptea, le aud cum zumzăie și le simt cum dansează în capul meu, apoi prin cameră, în jurul meu…. Vedeți, ce v-am spus eu? Vreau, nu vreau, trebuie să le domolesc cumva!
Așa că am luat măsuri! Nu am aplicat cine știe ce tehnică de meditație, pentru că sunt moldoveancă și noi, cei care venim dintr-un mic orășel din NE României, nu suntem foarte familiarizați cu tehnici din astea!
În schimb, știți ce am făcut?
M-am așezat, unde altundeva dacă nu la masa mea din bucătărie (?), să-i spunem turnul de control… Așadar, la masa din bucătărie, am pus la cale un plan nou!
Să nu credeți că un plan nou vine așa, cu una cu două, mai ales pe criza asta! Mi-am pus o rochie albastră cu buline, un dress pe care nu am avut ocazia să-l port până acum, m-am dat cu rujul abandonat în geantă de luni bune.
Ah, să nu uit să vă spun că mi-am dat și cu puțin parfum, suficient cât să-mi fac simțită prezența într-un spațiu (a se citi ”bucătăria”) în care, cu o oră înainte, s-a aflat la cuptor o tavă cu friptură presărată, din loc în loc, cu bucăți de usturoi și cu vreo două foi de dafin.
Așadar, ca scoasă din cutie, m-am prezentat în bucătărie cu agenda aia groasă la subraț! Mi-am ocupat locul în capul mesei, am dat mai ”încolo” cele câteva mere și farfuriile uitate pe masă de la micul- dejun … am deschis agenda și am scris:
”Dragi visuri, ambiții si idei care-mi zburați prin cap! Stați liniștie, nu vă abandonez! Ba mai mult decât atât, ca să vă demonstrez cât sunteți de importante pentru mine, am să vă dau viață!
Ei, ce spuneți de asta, nu-i așa că nu vă așteptați la asemenea gest din partea mea?
Știți ceva, m-am gândit serios, pe cuvânt de moldoveancă!
Chiar acum, vă dedic o secțiune întreagă în agenda mea! Vă rescriu, pe fiecare dintre voi, vă pun sub lupă și promit să vă iau pe rând, una câte una, până când veți fi bifate toate!
Atât vă rog, stați la rând, nu vă îmbulziți!
Între noi fie vorba, dar să nu mai spuneți nimănui secretul acesta… voi, visurile, aspirațiile, proiectele mele personale, mă țineți ancorată, mă provocați să devin mai creativă și mai încrezătoare!”
TL:DR
„Ţine cu dinţii de visurile tale! Dacă visurile mor, viaţa devine o pasăre cu aripile frânte, ce nu poate zbura. ”
, să-i spunem turnul de control… Așadar, la masa din bucătărie, am pus la cale un plan nou!){kind=link}