Să vorbești despre tine poate fi destul de greu uneori, ești de acord cu mine?
Iar dacă te confrunți cu o situație în care tot ce poți să spui despre tine începe cu… ăăă, are multe ăăă-uri și îîî- uri… asta poate fi de-a dreptul jenant! Este un moment pe care nu-l uiți ușor, ba chiar nu-l uiți toată viața! Cert este că un moment ca acesta poate să lucreze în dezavantajul tău… asta dacă nu iei măsuri!
Am fost și eu cu situația în care n-am putut să leg două propoziții coerente despre mine, și nu mi-a fost deloc ușor! Să nu știi ce să spui despre propria persoană, să te blochezi, să ridici din umeri ca si cum ai fi teleportat de pe alta planetă, poate fi tare neplăcut!
Nu toți ne-am născut cu darul de a vorbi liber, fără emoții, mai ales despre noi înșine! Dacă intri și tu în categoria asta, ei bine, află că ai nevoie de un as în mânecă și n-ar strica să te pregatești puțin!
Ce spui, învatam să ne lăudam, din cand in cand? Hai, puțină laudă de sine nu cred că este așa o mare nenorocire, atâta timp cât o facem cu moderatie!
Nu mă refer la lauda de timp exhibitionist, ci la genul acela de discurs (să-i spun așa) în care spunem celorlalți lucruri drăguțe și interesante despre noi!
Așadar, să începem cu începutul 🙂
Cum să vorbești despre tine fără să te blochezi?
Notează pe o foaie de hârtie ce-ti place sa faci: să gătești, să rasfoiesti reviste cu benzi desenate, să asculți muzică, să desenezi mandale, poate să dansezi la nunți? Scrie tot ce-ți trece prin cap, scrie ce te bucură, ce te energizează și te pasionează.
Spre exemplu, dacă iti place să dansezi brașoveanca sau o sârbă sănătoasă la nunți, atunci ai putea să spui despre tine că esti pasionat de dansul traditional românesc și de folclor. Dacă îți place să-i gătești iubitei creveți la gratar și faci un sos de te lingi pe degete, îți petreci vacanțele în Grecia și mănânci destul de des la restaurantul grecesc, poți să spui că ești pasionat de bucătaria mediteraneeană. Nu-i nimic greșit în asta, ești de acord cu mine?
Lăsând gluma la o parte, primul pas către o prezentare de succes este un inventar cu studiile absolvite.
Notează-ți cursurile/ specializarile/ trainingurile pe care le-ai urmat de-a lungul timpului. Un fel de CV, să-i spun așa! Scrie pe hârtie ceea ce ai vrea să știe ceilalți despre tine 🙂
Astfel vei avea o bază consistentă a prezentării cu care te vei afișa în fața celorlalți.
După o citire pe diagonală, ai să observi că lupul nu e chiar atât de negru, și că ai ce să le spui oamenilor când îți vine rândul să te prezinți. Extrage de acolo ce ți se pare ție mai interesant, nu foarte mult, să nu plictisești audiența, și prezentarea-i gata! Mai ai puțin de lucrat la curaj, însă acesta va veni cu timpul, ai să vezi!
Stai să-ți povestesc ce m-a determinat pe mine să iau măsuri, în ceea ce mă privește, dar și motivul pentru care am abordat acest subiect.
Mi-a venit ideea asta după o situație în care am fost cu Diana, fiica mea adolescentă.
Partea intresantă de- abia acum începe!
Anul trecut mi-am schimbat medicul de familie. După câteva săptămâni în care m-am informat unde aș putea găsi un medic potrivit pentru noi, după discuții cu colegii și în urma unor recomandări, am identificat un medic pe placul nostru.
În ziua programării mă prezint cu Diana mea la ora stabilită în fața cabinetului. Medicul, o doamnă trecută de 50 de ani, cu un french impecabil, coafată elegant și cu niște pantofi parcă de- abia scoși din cutie, ne- a poftit înăuntru, afășând un zâmbet care mi-a confirmat că alegerea era bună.
Dintr-o vorbă-ntr-alta, doamna devine din ce în ce mai interesată de fiică- mea, care aștepta tăcută pe un scaun de lângă fereastră.
Stai să vezi ce urmează!
După ce a aflat (cu greu) de la Diana în ce clasă este, la ce școală… știți voi interogatoriul obișnuit, femeia o întreabă:
Și, ce pasiuni ai, Diana, ce îți place să faci în timpul liber?
Fiică-mea, mută, nu alta!
A ridicat din umeri, ca și cum nu știa răspunsul corect.
Trebuie să rețineți că Diana mergea pe atunci la înot de 2 ori pe săptămână, împrumuta săptămânal cărți de la bibliotecă, își făcuse un vlog despre cărți și frecventa un curs de fotografie la Muzeul Antipa. Cât privește timiditatea… nu-i stă în fire! :))
Cu toate astea, Diana n-a scos un cuvințel! Tabula- rasa! Răspunsul ei a fost…ține-te bine: NIMIC! Nu fac nimic deosebit!
Și asta nu e tot!
Mă simțeam ca Mamițica din Dl. Goe… cu Goe lângă mine! Am făcut ochii cât cepele, însă Diana mea a continuat să ridice din umeri, ca și cum habar n-avea ce să răspundă.
M-au trecut toate apele, mi s-a ridicat tensiunea, îmi bubuiau urechile, nu alta! Doamna, elegantă, a schimbat subiectul și așa am scăpat tefere de acolo.
Am emoții sau nu mă cunosc?
Episodul despre care ți-am povestit a fost o lecție pentru mine. Cu Diana am abordat subiectul într-o manieră deschisă și blândă.
Mulți dintre noi avem trac în momentul în care trebuie să vorbim despre noi, mai ales în fața celorlalți. Soluția la această problemă este una cât se poate de simplă!
Zilnic întâlnim tot felul de persoane. Aproape zilnic le vorbim prietenilor sau familiei despre noi, însă, de cum ne aflăm în fața unor persoane necunoscute, ne blocăm. Așa cum a făcut Diana, așa cum fac mulți copiii și chiar foarte multi adulți.
Recent, am participat la o întâlnire cu mai multe femei. La un moment dat, fiecare dintre noi a luat cuvântul. Două participante au fost atât de copleșite de emoție, încât le-a venit extrem de greu să rostească câteva cuvinte. La fel am fost și eu în urmă cu vreo doi ani!
De felul meu, sunt timidă. Și introvertită. Am emoții uriașe când mă aflu în fața unui public. Îmi transpiră palmele, mi se usucă buzele și simt un stol de păsări în stomac. Chiar și așa, am învățat că pentru a face față unor astfel de situații, trebuie să mă pregătesc din timp.
Să facem un inventar al pasunilor noastre, cu realizările, oricât de mărunte ar fi ele, poate fi soluția salvatoare! Lucrul acesta ne poate ajuta, iar data viitoare când vom vorbi despre noi, vom fi mult mai încrezător!
Azi, Diana mea spune că este fan Harry Potter, că îi place mult să citească și chiar să scrie. Face un curs de limbă engleză și i-ar plăcea să devină critic culinar. Visul ei este să călătorească mult și să locuiască pentru o perioadă în Suedia.
Eu sunt Nico. Iubesc să dansez tango argentinian și, mai nou, fac cursuri de fotografie, de care sunt pasionată. Mă învârt 8 ore pe zi printre legi și acte normative, iar din acest motiv am o nevoie uriașă de a fi creativă. În timpul liber îmi place să- mi iau camera foto și să explorez orașul. Cu toate că am aproape 38 de ani, îmi place să mă joc și să visez cu ochii deschiși :).
Acum, cred că a venit rândul tău să te prezinți! Nu uita că păsările din stomac sunt emoții firești, care n-ar trebui să dispară. Ele ne însuflețesc și ne dau unicitate. Tot ce trebuie să facem este să învățăm aceste ”păsări” să nu mai zboare haotic, ci să le controlăm, să le învățăm să zboare în mod organizat :)).
Dacă îți plac articolele mele te aștept pe Facebook @mamapetoc.ro, pe Instagram @mamapetoc. Știi bine că orice like, share, comment sau inimioară înseamnă că îți place și că îți pasă!
