3 zile, singură la mare.
Am fost câteva zile la mare, cu treburi, că nah… mai și muncim dar, după cum mă cunoașteți deja, nu prea las să-mi scape nicio ocazie în care să nu îmbin utilul cu plăcutul.
Prima seară a fost cu nori negri, vânt rece şi am stat înfofolită într-o geacă groasă primită cu împrumut, cu degetele de la picioare înghețate. În celelalte două zile însă, am avut parte de o vreme perfectă pentru un concediu la mare, cu toate deliciile lui: adiere ușoară a vântului, valuri moderate, soare atât cât trebuie, nisip nu prea fierbinte în orele cu undă verde la plajă.
Am lăsat-pe fiică-mea acasă cu al meu om. Niciunul nu s-a bosumflat pentru escapada mea pe litoral ba, dimpotrivă, s-au bucurat ca doi copii care aveau de pus o şotie în aplicare.
Cu un bagaj minimal, cât să am tot ce-mi trebuie pentru 3 zile departe de casă, m-am prezentat duminică după- amiază pe plaja din Mamaia. Duminică pe la prânz am lăsat un București cu o vreme superbă de vară, cu cer albastru, nori pufoși și cu un soare cuminte, pentru o vijelie care a început pe la mijlocul drumului către Constanța.
Deși feed-ul meu arata ca și cum eram într-o vacanță de vis, viața nu este deloc ca pe Instagram!
În realitate, mi-a fost foarte dor de ai mei şi am suferit ca un câine fără ei. Marea e frumoasă, dar mi-ar fi placut să împartăşesc toata frumusețea aia cu Diana. Plaja e superbă seara, însă… el nu era acolo.
De a doua zi, după ce mi-am terminat treburile şi mi-am încărcat bateriile cu o porție zdravănă de leneveală la soare, mi-am petrecut timpul rămas până la plecare realizând fotografii pentru feed-ul de Instagram al blogului.
Pe instagram sunt @mamapetoc :).
Așadar, în puținul timp petrecut la mare, am făcut fotografii peste fotografii. După cum mă tot laud, fotografia este un fel de terapie pentru mine, după tango.
Mă relaxează și simt că astfel mi se deschid porțile unei lumi în care mă încadrez perfect! Oricât de superficial ar părea, să fac fotografii este una dinte micile bucurii la care nu pot și nici nu vreau să renunț.
Nu mi-e jenă să recunosc că am mici plăceri pe care nu le voi abandona nici în ruptul capului!
La urma urmei, viața e făcută din mărunțișuri care ne aduc bucurie!
Pe lista mea de mărunțișuri se găsesc ceșcuțele descompletate de cafea pe care le-am cumpărat cu 1 leu bucata, cele câteva minute în care mă uit la Paprika TV, înainte să adorm, melodiile lui Ion Suruceanu pe care le fredonez când gătesc, pălăria de floarea soarelui din care rup cu dinții, vara, la țară, un pahar din vinul prea acru pe care-l face tata, şi care mă amețeşte de fiecare dată când îl beau.
Acestea fiind spuse, nici nu mi-e rușine să spun că țin la contul meu de Instagram mai ceva ca la toate perechile mele de pantofi! Să mă credeți pe cuvânt când spun că am multe perechi de pantofi 🙂
Îmi petrec mai mult timp pe Insta, spre deosebire de Facebook care, după capul meu, pierde teren încet, dar sigur! Instagram-ul este o platformă vizuală, iar mie-mi place sa mă exprim şi în imagini. Ne potrivim perfect! :))
Dar ce-ar fi mai bine să vă arăt fotografiile pe care le-am realizat în mini- vacanța petrecută singură la mare?
Eu una, n-am să bifez cele 3 zile despre care v-am povestit ca zile de concediu, deşi mi-a prins bine leneveala aia la soare, şi le-aş trece în categoria Insta trip pe care, cine ştie, poate o mai repet cândva.
Ce spuneți, vă plac fotografiile?
Şi voi preferați vacanțele alături de cei dragi sau doar eu sunt “defectă”?
Vă aştept pe Instagram @mamapetoc 🙂
Uau, Nico! tu chiar ai talent la facut fotografii. Imi place mult cum iti compui cadrele. Bravo si la cat mai multi urmaritori pe Instagram si pe blog. 🙂
Rosesc, ce sa mai spun? 🙂
Fotografii su-per-be! Te pup si sa ai o vacanta faina alaturi de ai tai, cand va fi sa fie! 🙂
Multumesc, Ina! Ma incurajeaza cuvintele tale!
Mie îmi place tare feed-ul tău de Insta! :*
Ce ma bucur sa aud asta, Cristina! Multumesc frumos!
Pozele tale merită tot ce primesc! Spor și succes în continuare!😄
Multumesc, Denisa! Esti tare draguta!
Super poze, se vede ca ești pasionata
Multumesc, Ramona! Multumesc pentru vizita! 🙂
Sunt foarte expresive fotografiile, m-au purtat cu gandul la o plaja din Cuba. Si da, oricat atunci cand sunt cu fetele as vrea o clipa departe de ele, clipa aceea mi se pare goala si imi doresc sa treaca cat mai repede sa ma intorc la ei.