Mi-am făcut şi eu o programare la un control medical. Un fel de ITP, aşa le-am tot spus prietenilor. Uneori mă mai supără şi pe mine, ca pe tot omul, ba spatele, ba un genunchi sau o articulație.
Iar CNP-ul îmi indică onest că nu mai sunt o tinerică deşi, în ciuda genunchiului ăla care mai scârțâie şi care-mi aminteşte că sunt o millenială din prima linie am, în general, un tonus de milioane şi sunt… super sexy :))) Între noi fie vorba!
Cum spuneam, am avut programare la medic. După o noapte în care m-am sucit ca un mititel pe grătar, de dimineață am plecat la spital. Cu trimiterea de la medicul de familie în dinți, cu toate documentele pregătite, corespunzător…
Intru în sala de aşteptare, merg la recepție…bună ziua, bună ziua, completez formulare, fac tot ce mi se cere apoi aştept. Şi tot aştept. Aştept vreo două ore bune, timp în care mi-am amintit şi de o durere mai veche de spate…
În fine, îmi vine rândul, cu greu mă desprind de scaun, trosc toate încheierurile, scârțț genunchiul, îndrept precaut spatele şi intru în cabinetul medicului.
Doamna doctor mă privea pe deasupra unor ochelari ca ochii de pisică.
Bună ziua, bună, ziua… luați loc, haideți să completăm o fişă de consultație. Adică un fel de inventar.
Şi începe doctorița cu ochelarii ca ochii de pisică:
-Vă ştiți cu boli cardiovasculare?
-Nu, zic eu.
-Diabet?
-Nu.
-Tiroidă?
-Nu.
-Hipertensivă?
-Nu.
-Menopauză?
-Nu.
-Hepatită ați avut?
-Nu.
-Alergică la ceva?
-Nu, zic eu.
-Probleme cu plămânii?
-Nu.
Doamna doctor se uită brusc spre mine şi îşi ridică de pe nas ochelarii “ochi de pisică”:
-Atunci… de ce ați mai venit la mine, doamnă?
Pam-pam
