De dimineață, un gest simplu mi-a deschis ochii! Și mi-am amintit de mine!
În ultimele luni m-am concentrat foarte mult asupra planurilor de viitor. Mi-am stabilit tot felul de obiective și am muncit pe brânci. M-am dat peste cap să bifez toate sarcinile zilnice legate de familie, de blog, de serviciu, de plata întreținerii, de reînnoirea poliței de asigurare la casă și de multe altele.
În tot acest timp am simțit că ceva lipsește! Uitasem ceva!
Cu gândul la marile proiecte și la nenumăratele task-uri pe care le am de făcut, am neglijat ceva foarte important: pe mine!
Am uitat că nu sunt o listă de sarcini realizate la termen! Nu sunt undeva prin agenda aia stufoasă pe care am umplut-o cu tot felul de evenimente și de întâlniri ”de afaceri”! Și nici nu sunt nici un roboțel cu baterii inepuizabile!
Se pare că am uitat pe drum esențialul, am uitat de mine!
De dimineață am făcut un simplu gest despre care pot să spun că mi-a dat lumea peste cap! Mi-am amintit de femeia din mine!
Mi-am schimbat cerceii, cu o pereche de cercei pe care n-am mai purtat-o de mult, de prea mult timp!
Și, uite-așa, am regăsit femeia! Parcă m-am trezit dintr-un somn, brusc, în timp ce mă priveam în oglindă cu cerceii mei vechi, dar oarecum noi. Noi, pentru că i-am abandonat într-o cutie de bijuterii, ascunsă într-un sertar. Am neglijat bucuriile mărunte, în favoarea unor sarcini de rutină!
Pe pliot automat îmi fac manichiura și tot pe pilot automat îmi pieptăn părul. Cu un gest reflex îmi dau cu ruj și tot așa arunc pe mine un strop de parfum.
Pe fugă mă spăl, de parcă cineva m-ar grăbi sau mi-ar interzice să consum apă, să umplu o cadă și să ”zac” acolo 15 minute!
Pe pilot automat mănânc, și tot așa îmi sărut iubitul și copilul.
Zici că mi-aș fi pus toată viața pe pilot automat!
Mă- ntreb acum, dacă aș continua să trăiesc în modul ăsta, pe pilot automat, oare va veni o zi când n-am să mă mai regăsesc, n-am să mă mai recunosc?
N-am să mă mai pot bucura de lucrurile mici și frumoase?
Dacă merg în continuare pe pilot automat intuiesc că voi fi în permanență preocupată să fac … și nu voi mai fi capabilă să observ ce crește în jurul meu?!
Asta sună înspăimântător de-a dreptul!
Acum, că tot sunt într-un moment în care privesc cu atenție în mine, mai observ și alte schimbări care mă îndepărtează de cine sunt cu adevărat. Obsev că am început să-mi pierd răbdarea destul de ușor, observ că mă supăr foarte repede și parcă vorbesc mai tăios!
Ce mă bucur că mi-am schimbat cerceii, de dimineață!
Cerceii ăștia vechi, dar noi, chiar m-au salvat! M-au făcut să-mi fie dor de mine!
M-au făcut să privesc cu răbdare în jurul meu, la toate mărunțișurile care, de fapt, dau esență vieții! M-au făcut să las agenda și planurile profesionale deoparte și să trăiesc aici și acum.
Și ție ți-aș spune să tragi frâna de mână și… să ieși puțin de pe autostradă! Amintește-ți de lucrurile mici care îți aduc bucurie și stai puțin acolo, bucură-te de ele!
Schimbă-ți cerceii cât poți de des și acordă răbdare acestui gest simplu! Pentru că, la un moment dat, un gest simplu ca acesta îți poate oferi o nouă perspectivă asupra vieții, în care te vei regăsi, așa cum ești tu cu adevărat!
Dacă vă plac articolele mele, vă invit să mă urmăriți pe pagina de Facebook, pe Instagram și chiar pe Youtube. Așa veți fi la curent cu toate noutățile!
#gesturisimple #bucuriimarunte #momentderasfat
Atunci când ai copii foarte mici, e minune dacă îi mai găsești, sau dacă nu rămân desperecheati! :)) Lăsând gluma deoparte, cred că la pilotul automat contribuie și vremurile pe care le trăim și tentațiile de la tot pasul..
Ai dreptate, copiii te ajuta intr-adevar sa ii schimbi mai des. In unele cazuri, chiar mai des decat ai vrea sa o faci in mod intentionat.. :))