Tu cand scrii o carte de parenting?

2

Fiica mea are 12 ani şi a început să se supere aproape din orice.

Ba din cauza temelor sau  că am stat mult la cumpărături, din cauza faptului că a așteptat prea mult la casă, din cauza colegilor de clasă, ba că nu i-a plăcut restaurantul la care am ales să mergem în weekend, ba din cauză că o dădăcesc prea mult sau că, dimpotrivă, parcă se simte exclusă din activitățile mele.

Am spus eu că se supără din orice?

Mâine va fi supărată pentru că îi voi aminti că nu și-a terminat proiectul la engleză. Şi atunci în mod sigur voi deveni o mamă cicălitoare!

Mulți părinți ai căror copii se află la pubertate, descoperă în această perioadă că, viața de familie liniștită se transformă încet- încet, într-un un teren minat, iar schimbările bruște de dispoziție, anxietatea, modificările de comportament și sensibilitatea copiilor lor ating cote maxime.

Aici mă aflu si eu, într-o situație pe care nu prea știu de unde să o apuc, o situație cu totul nouă. Până mai ieri parcă, grijile legate de diversificarea meselor, de decizia legată de alegerea unei creșe, de grădiniță, de primul an de școală, mi se păreau probleme adevărate.

Azi aflu că acele griji făceau parte din încălzirea pentru ce urma să vină!

Și așa ne-am trezit într-un roller-coaster al emoțiilor care reflectă turbulențele interioare  ale fiicei mele, în metamorfoza asta numită pubertate. Nu e de mirare că, dintr-o dată, ea pare să nu mai aibă chef să fie cooperantă și plăcută.

books-1163695_1280

Și acum ce să fac?

Îți mărturisec că, zilele trecute am făcut o listă cu cărți de parenting, despre pubertate și adolescență, despre etapele dezvoltării copiilor. Asta m-a mai liniștit pe moment, însă am realizat că am nevoie de foarte mult timp să citesc acum toate cărțile alea.

Eu am nevoie de soluții, imediat!

Tot în goana mea după răspunsuri, am văzut pe internet un clip, în care o mămică era sfătuită de către toți cei din jur despre cum este mai bine să- și poarte copilul, cum să- l hrănească sau să- l educe.

De unde mai pui că este invadată la un moment dat de mii de cărți despre parenting. Iar mămica despre care îți povestesc, bagă toate cărțile într-o mașinărie de tocat hârtie și, relaxată, spune că a înțeles ”finally”, la ce sunt bune toate aceste cărți.

În acel moment, am avut o revelație ! 🙂

Pentru că mămica din clip a transformat toată hârtia aia, toate cărțile cu miliarde de teorii și sfaturi, în hârtie igienică, numai bună pentru fundulețul bebelușului ei!

Atunci m-am liniștit.

„- Ce bine că nu trebuie să mai citesc toate cărțile astea!” mi- am spus.

Ce vreau să spun este că, și eu, ca și protagonista din videoclip, prefer să am o altă abordare a acestei ”probleme”… dacă dezvoltarea emoțională, socială, cognitivă, fizică, a fiicei mele se poate numi așa. Ceea ce nu cred că este corect din partea mea.

Așa că n-am s-o mai numesc problemă.

Eu voi căuta ca abordarea mea să pornească în primul rând din suflet!

Am să caut să simt ce simte și fiica mea, am să caut să mă pun în situațiile cu care se confruntă ea, voi avea răbdare și voi fi acolo, lângă ea. Am să- i fiu mamă și prietenă, am să-i fiu parteneră de dialog, am s-o provoc să- și exprime emoțiile și să- și înfrunte fricile.

Pentru că acum, cred cu convingere, că fiecare mamă ar putea să scrie o carte de parenting!

O carte numai pentru ea.

 Mama 🙂

2 COMENTARII

  1. Citind ce ai scris tu mi se confirmă o vorbă spusă la primul meu bebeluș: „Copii mici – probleme mici, copii mari – probleme mari”.
    Îmi imaginez ce greu este să gestionezi relația cu un copil aflat în pragul adolescenței, nici nu vreau să mă gândesc ce va fi mai încolo. Dar cred și eu cu tărie că atâta vreme cât suntem destupate la minte și la suflet putem comunica așa cum ne dorim cu copiii noștri. Totul e să fim atente și să avem răbdare.
    Pubertate ușoară să aveți!

    • Asa este, Laura! Cu cat fiica mea creste, cu atat trebuie sa-mi demonstrez ~maiestria~ de mama. Cu cat copiii nostri cresc, cu atat provocarile sunt mai mari. Cunostintele acumulate sunt de folos, bineinteles, insa tot virtutile noastre cele mai de pret sunt cele care primeaza si in relatia cu copii: rabdare, sinceritate etc. Multumesc ca mi-ai impartasit punctul tau de vedere!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here