Cum am schimbat direcția? Simplu. În pași de tango.

2

2013. Ianuarie. Zăpada era pană la genunchi iar eu, în casă, înghețată. Râsetele și giumbușlucurile puștoiaicei mele mă înmuiau. Frumos copil. Vesel și puternic. Se spune că în urma unui divorț, copiii au cel mai mult de suferit. Ea era numai un zâmbet larg și sincer, era împăcată și liniștită.
Devenise treptat terapeutul, psihologul meu personal. Nu pentru că aș fi avut vreo suferință, în afară de cea a singurătății, după cum spunea ea. Ce nu înțelegea micuța, era faptul că eu mă însinguram, pentru că așa îmi era bine, însă pe ea chiar acest lucru o îngrijora.

Trebuie să faci și altceva în afară de serviciu, mi-a spus. Uite, eu fac teatru. Ție ce ți-ar plăcea să faci? Hai, știu că îți place să dansezi! Oamenii mari pot face cursuri de dans?
I-am răspuns și i-am facut pe plac. Am mers la o sală de dans. De tango. Erau acolo oameni de toate vârstele. Și toți vorbeau aceeași limbă pe care eu, atunci, nu puteam să o înțeleg. Eram un simplu spectator.

Am stat cuminte pe un scaun și am socializat puțin cu cei care continuau să vină. Erau foarte…politicoși, aș putea spune. Bărbații salutau și treceau discret după o perdea. Mai târziu am aflat că acolo se încalță cu pantofii de tango. Nu-mi explicam cum se înțeleg ca să danseze, nu vedeam niciun domn întrebând – ”vrei să dansezi sau …domnișoară, dansați?”

Cu toate astea, se întâmpla ceva, ascuns mie, care îi făcea să se apropie, într-o îmbrățișare discretă.
M-am surprins stând cuminte pe scaun și privind fermecată la ce se întâmpla în fața mea. Oamenii aceia comunicau din priviri și cu corpul lor. 3 ore au zburat. Îi cunoșteam pe toți, după pantofi. În primul minut de la începutul celor 3 ore, mă îndrăgostisem de… tango. Simțeam că locul meu e acolo.

dance-378219_1280
Ca mulți dintre cunoscuții mei din comunitatea de tango și eu îmi spun deseori că regret faptul că nu m-am apucat de asta mai devreme. Dar, oricum, mă bucur acum că nu am așteptat să treacă și mai mulți ani.
Nu prea particip la festivaluri de tango și nici nu merg foarte des la milongi. Nu pentru că nu mi-aș dori, ci pentru că, înainte de toate, sunt mamă. Și mamele ca mine au 2 joburi, lecții și trezit cu noaptea în cap. Însă, cu toate astea, tangoul face parte din viața mea.

toc-n

E prezent și viu. Mă face și pe mine la fel. Caut seri mai libere în care să merg să dansez. Îl port cu mine, și chiar mă îmbrac după cum vrea el. Toată garderoba e pentru tango. Ținută pentru birou? Nici n-a existat vreodată!
Iar ea este fericită. Și eu la fel.
Mergi azi la tango? Pot să îți aleg eu pantofii? Pot să mă încalț puțin cu ei?

high-heeled-shoes-285661_1920
Niciodată nu aș fi crezut că în București, raiul cluburilor, al mall-urilor, al hainelor de firmă, al domnilor pasionați de mașini luxoase și de domnișoare amatoare de botox și de Louis Vuitton, există și iubitori ai unui dans venit tocmai din Argentina.

Mai frumos este faptul că dansul acesta a adus de acolo și pasiunea, pe care dansatorii de tango de la noi, tangueros și tangueras, o au și o dăruiesc celor din jurul lor. Și pasiunea aceasta e molipsitoare, într-un mod absolut minunat.
Tangoul are capacitatea de a vindeca. Și așa am aflat, pe propria- mi piele, că tangoul poate să- ți schimbe viața.

Și asta după ce am făcut primii pași pe muzica lui Di Sarli. Apoi, mult mai târziu, am descoperit îmbrățișarea, conexiunea, vraja dintre doi oameni care se întâlnesc pentru prima oară pe ringul de dans.

Vreau să îți spun că tangoul argentinian nu se aseamnănă cu nici un alt dans. Iar pentru mine, tangoul nu este un bal sau un show cu mișcări ostentative, în care partenerul ține în dinți un trandafir roșu, nu este un dans pentru o zi, o săptămână sau pentru câteva luni. Tangoul argentinian nu reprezintă o serie de pași memorați sau de figuri de dans, iar locurile în care se dansează tango nu sunt locuri pentru întâlniri de unde îți alegi partener pentru partide de amor.

Tangoul este captivant. Este obsesiv și misterios. Te trece printr- un curcubeu de emoții, într-o singură melodie. Niciodată nu este la fel, pentru că posibilitățile de pași de tango sunt fără sfârșit.

”Please, forget the steps… Hold me, feel the music, and give me your soul. And I will give you mine”

Poți vorbi despre tango, numai după ce ai avut o experiență reală, unică cu acesta. Numai după ce îi simți esența și frumusețea.
Cum îți spuneam, este nevoie de un minut pentru a deveni ”addicted to tango” pentru ca apoi să cauți, poate chiar întreaga viață, să-l stăpânești. Tangoul este improvizat în întregime de fiecare dată, totdeauna re- creat.
Pentru mine, dansatorii de tango argentinian sunt artiști care creează desene pe ringul de dans și nu pot fi doi la fel. Este cel mai frumos, elegant, senzual dans și formă de exprimare.

“Movements of the body are a reflection of the soul”

Poate să te învețe multe despre cum să crești ca om, pe plan individual dar și în relație cu ceilalți. Tangoul este profund, este o căutare de sine. Până și postura pe care o ai atunci când dansezi tango este o reflectare a ceea ce suntem, a stării emoționale și mentale din acel moment.

Iar în tango, pentru mine, femeie, ”căutarea axei” este o metaforă foarte puternică. În mod tradițional, o femeie este definită de rolurile sale. De mamă, iubită, prietenă. Valoarea unei femei este invariabil definită și de relația ei cu celălalt.

Și atunci când o femeie își găsește axa în tango, știi că îi este bine și pe cont propriu, aș putea spune. Axa mea, această aliniere a corpului meu, care mă pune într-o poziție stabilă, independentă și totuși conectată, atunci când dansez, se simte ca o revelație. Mă simt puternică, conectată și totodată independentă.

Și încă un lucru îmi mai place la nebunie la tango. Pauzele, bucuria de a aștepta, momentele liniștite.

Pentru că în tango e ca și în viață: dacă încerci să trăiești numai pentru momentele interesante, pierzi tot farmecul.

Și e unul din motivele pentru care sunt ”mamapetoc” 🙂

 

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Pentru a lăsa un comentariu trebuie să fiți de acord cu:
Please enter your name here