Strâng pahare pentru mama

De cum am plecat la facultate, parcă am uitat să mai dau pe acasă! De mică, deși stăteam unde mă puneai, se pare că nu i-a fost prea ușor mamei cu mine! Nu i-am cauzat neplăceri însă, cum am urcat în tren, parcă am și uitat drumul înapoi spre casă!

Apoi, m-a prins viața, m-a prins jobul, mi-am făcut și eu o familie.

Așa că mama, săraca, se urca în tren, de două ori pe an. Și venea la fie-sa, la București. Adică la mine.

N-a umblat mama în viața ei cu trenul, cât s-a plimbat de când am devenit eu mamă!  Se urca dimineața în tren, mai exact pe la ora 10 și seara, pe la 6, era în București. Cu dureri de șale, de cap și cu o sacoșă cât toate zilele după ea. Îngrămădea în sacoșă tot ce prindea și aducea fetei la București. Adică mie, ți-am mai spus!

Nici nu apucam să schimb două vorbe cu ea, că-mi și spunea că pleacă a doua zi. Sub pretextul că nu-l poate lăsa pe tata singur, cu găinile pe cap. Să poată veni la București, tata o ”învoia” pentru câteva zile. Dar ea, sărmana, stătea numai cu gândul la treburile lăsate în urmă!

Atât îi ajungea, numai să mă vadă! Să ne vadă. Să-și vadă nepoata și să se convingă că o ducem bine și avem de toate în frigider. Pentru mama, bunăstarea se vede în frigider!

Asta era prima ei grijă! Imediat ce-i dispărea îngrijorarea, mama stătea ca pe ace. Nu-i trebuia ei mall sau shopping în cine știe ce mare centru comercial. Nu-i trebuia sejur în capitală și nici vreo invitație la restaurant!

Acum că v-am văzut, pot să plec liniștită!

Asta era vorba ei, de fiecare dată când venea la București.

Însă, mama avea și o plăcere, un tabiet. La plecare, în gară, stăteam împreună la o cafea. Luam câte o cafea din aia la pahar din carton.  Privea liniștită paharul din carton și, la fiecare cafea pe care o beam împreună în Gara de Nord, ea îmi spunea același lucru:

Ce pahar frumos!

Ori chiar îi plăcea paharul ăla banal, ori era o placă pe care o punea, să nu plângă! Mie-mi rupea sufletul în bucăți atunci când, în momentele în care nu ne mai spuneam nimic, mama exclama:

Ce pahar frumos!

Mă făcea să râd cu lacrimi când o auzeam!

Și, de fiecare dată, atunci când trebuia să plece, știam că mama o să mă facă să râd cu lacrimi. De fapt, încercam să îmi ascund lacrimile de durere pentru că ea urma să plece și să mă lase singură acolo. Aici.

Îmi ascundeam lacrimile în spatele unui râs tâmp!

În urma cafelelor noastre de pe peronul Gării de Nord,  mama a strâns câteva pahare de carton. Le băga în geantă, exact cum fac băbuțele! Motiva că îi plac atât de mult, încât vrea să pună semințe în ele.

Uite, în paharul ăsta am să țin semințe de pătrunjel, iar în ăsta mai mare, semințe de bostan!

Nu accepta să-i ofer nimic, nu lua nimic! În afara paharelor de carton în care beam cafeaua. După ce o terminam pe a mea, mama îmi cerea paharul, îl ștergea cu un șervețel și îl strecura în geantă. Exact cum fac babele la nuntă! Făceam glume pe seama ei, iar ea nu se supăra niciodată!

Mama nu a mai fost la București de vreo 5 ani, însă o vizităm noi mai des. Plecăm de dimineața și drumul către Botoșani e o adevărată aventură pentru mine. La fiecare popas, eu beau cafea!

Cred că te-ai prins ce fac cu paharele de cafea, nu-i așa?

Hai că știi! Le curăț frumos și i le duc mamei!

Ăsta e cel mai tare cadou pe care i-l fac! În realitate, intenția mea este să-i arăt mamei că n-am uitat! N-am uitat nici unul dintre momentele în care stăteam doar noi două pe peronul gării. Cum așteptam alături de ea să tragă trenul la peron!

Și cum sufletul mi se făcea bucățele mici- mici, pe care ea le aduna în amărâtul ăla de pahar de cafea! Și îl lua cu ea!

De  Rusalii, când am fost acasă, mama mi-a arătat toate paharele astea! Le arată oricui îî trece pragul, la fel cum arată toate fotografiile cu copiii și nepoții ei.

Când am văzut paharele alea îngălbenite de vreme, a fost ca și cum m-ar fi lovit cineva cu un par în moalele capului!

De pe la începutul anului, în drum spre birou, mă opresc pe Buzești. La 5 to go. Îmi aștept cuminte rândul și cumpăr două cafele. Una pentru mine, una pentru colega mea. Iubesc momentele alea în care îmi aștept cafeaua pentru că, în locul acesta, eu una nu merg numai pentru cafea! Am un motiv și mai tare! Cred că îl cunoști deja… paharele! Ți se pare normal, nu-i așa?

Din prima secundă în care am văzut unul dintre paharele alea cu imagini atât de simpatice, mi-am spus…

Mămico, stai să vezi surpriză ce- ți fac!

Și așa azi, așa mâine, colecția mea de pahare a căpătat proporții impresionante.

Îmi place că cei de la 5 to go au venit cu acest concept interesant! Să pună pe paharele de cafea personaje în stil pop- art.

Mărturisesc că subiectul m-a preocupat într-atât, încât am aflat că, până în prezent, 5 to go a livrat pe piața din Romania peste 3 milioane de pahare cu această simbolistică. 3 milioane de pahare cu Mr. Espresso și Miss Latte!

Așa se numesc cele două personaje care se regăsesc acum pe paharele 5 to go.
Ideea asta inovativă care a dat-o până și pe mama mea pe spate, aparține celor doi co-fondatori ai brand-ului 5 to go, Radu Savopol și Lucian Bădilă. Iar, pe la sfârșitul verii va apărea și un al 3-lea personaj, Mr. Big.

Hai că ideea e genială, Mr. Big! Un nume mai potrivit nici nu cred există pentru noul concept… 5 to go PLUS.  Mr. Big își va face apariția în România și va avea atribuit un pahar pe măsura sa  mult, muult mai mare decât paharele existente în momentul de față în lanțul de cafenele. 

Și asta nu e tot!

Dacă paharele astea au cucerit România, cu mama mea s-a întâmplat la fel!

De curând, i-am dus mamei cadoul! Știu, mulți copii care își vizitează părinții, le fac acestora tot felul de cadouri, care de care mai utile. De la papuci de casă, fețe de masă, pijamale, farfurii, umbrele. Eu una’s un copil mai special!

Am scos din portbagaj o pungă din hârtie. Mare, albă, lipită la gură cu scotch. Așa, să arate bine!

Mama a făcut ochii cât cepele!

Aoleu, maică, da ce ai luat tu acolo?! Să nu fi cheltuit bani aiurea!

(Știi cum fac femeile după ce împlinesc o vârstă?!)

A luat pachetul și l-a desfăcut cu grijă. Când mama primește un lucru, se poartă ca un copil. Dacă-i oferi ceva, desface pachetul ca și cum ar fi un cadou de Crăciun, pe care l-a așteptat tot anul!

A scos minunatele pahare colorate și a reușit să exclame…wooooow!

De fapt, cred că în mintea ei a fost:

Măiculiță, câtă cafea bea fiică-mea!

I-am adus pahare să-i ajungă! Și să-i fie drag să-și pună în ele toate semințele de verdețuri și de flori! Sau ce o mai vrea ea!

O cunosc pe mama! Știu că i-am făcut o surpriză cât pentru cei 5 ani în care n-am mai băut cafea cu ea pe peronul gării! Cafea de care mi-a fost dor! De fapt, mi-a fost dor de mama! Mi-e dor de ea în fiecare zi!

Acum, ea știe că dimineața mă opresc la 5 to go să-mi iau cafea.  Mă sună și mă întreabă:

Ce faci, ți-ai luat o cafeluță?

Și de aici, încep minute bune de conversație cu mama care, în timp ce vorbim la telefon, se dă în leagăn! În leagănul mare, cu tablă roșie deasupra, să țină umbră. Iar în grădina ei mică și plină de flori, cu leagăn, mama are și o măsuță. O măsuță pe care își ține cafeaua. Iar lângă cafea, îmi spune mereu că are un pahar cu Miss Latte, cu câteva cubulețe de zahăr!

Asta e povestea mea, a mamei și a paharelor 5 to go!

Tu cunoșteai povestea paharelor 5 to go și numele personajelor de pe ele?

Pentru că eu sunt mare fan 5 to go și al paharelor de cafea cu personaje, îți lansez o invitație! Ce spui, ne vedem vinerea, după job, într-o cafenea 5 to go? Invitația e pe bune! Lasă-mi un comentariu și ieșim împreună la o cafea! Așadar, vinerea e pentru cafea cu prietenii!

Dacă vă plac articolele mele, vă invit să mă urmăriți pe pagina de Facebook, pe Instagram  și chiar pe Youtube. Așa veți fi la curent cu toate noutățile!

#haila5togo #5togo #mamapetoclacafea