Scrisoare pentru părinții bloggeri, înainte de Social Media for Parents 2017

18

Dragi colegi de blogging, parinți bloggeri sau părinți cu blog (alegeți voi, vă rog, ce vă reprezintă mai bine).

Pe 19 iulie va avea loc o nouă ediție Social Media for Parents. Toate blogurile vuiesc deja despre acest subiect și recunosc, nu fac altceva decât să-mi sporească mie emoțiile! Pentru că eu voi fi acolo pentru prima dată!

În acest moment, mă-nchipui în fața voastră! Îmi imaginez că sunt în fața unei săli pline de oameni care mă privesc cu gura căscată, și care se întreabă:

 ”Ce mai vrea și muierea asta să ne spună?!”

N-am exercițiu să vorbesc în public, să știți, am trac! Îmi simt stomacul în gât și mi-au transpirat palmele! Vocea îmi tremură și am furnicături în buricele degetelor. Simt o picătură de transpirație rece cum îmi străbate ceafa!

V-am scris câteva rânduri! V-am scris o scrisoare, care începe așa:

De aici, de la ”înălțimea” mea de mămică cu blog de un an și foarte puțin, pot să spun că vin la evenimentul ăsta ca la o Mecca a bloggerilor! De un an și puțin am început să fac din blogul acesta al meu, un mod de viață!

Chiar dacă am mari emoții, să știți că îmi fac curaj să vin! Vreau să învăț de la voi…

Iertați-mi îndrăzneala dar…. vin să fur de la voi, fraților! Gata, am spus-o!

De fapt, motivul real am să vi-l dezvălui spre sfârșit!

Nu-mi luați în nume de rău exprimarea! Eu când spun că ”fur”, mă refer la toate ponturile pe care voi, ăștia mari, le-ați oferit unui public în care eram și eu, undeva în spate, cu pixul și cu un petic de hârtie pe genunchi, pe mi-am notat fiecare cuvințel rostit de voi și care mi-a fost de folos!

Încetul cu încetul, de la zero, am început și eu să muncesc la acest blog.

Fără să fi avut habar unde mă va duce drumul! Fără să am habar ”cu ce se mănâncă” bolgging-ul! Fără să-mi fac o strategie, fără un manual de instrucțiuni! Am convingerea că mă înțelegeți, știți despre ce vorbesc, pentru că și voi ați fost acolo!

În ziua în care mi-a trecut prin cap să-mi fac blog, mi se părea că nimeni în jurul meu nu mai auzise de așa ceva! Eram doar eu cu secretul meu! Nici n-am verificat să aflu dacă mai există bloguri al căror nume să semene cu numele blogului meu! Vă închipuiuți cât eram de neștiutoare?!

În ziua în care l-am lansat în jungla on-line, ghici ce am constatat? Parcă toți cei din jurul meu aveau deja blog!

Exact ca-n bancul ăla cu omul care vroia o mașină albă, pentru că i se părea că nu mai are nimeni mașină albă! După ce-și cumpără omul mașina mult visată, a început să observe în jurul său numai mașini albe! Exact asta am pățit și eu!

Aaa, nu v-am spus cum mi-am ales numele blogului? Păi să vedeți!

Mi-am spus eu într-o dimineață: sunt mămică, îmi place să dansez tango încălțată cu pantofii mei cu toc de 10 cm, așa că… mamapetoc scrie pe mine! Am căutat pe repede-nainte domeniu pe .ro. Era disponibil și asta a fost! Eram fericită!

După ce am început să mă prind eu cum stă treaba, am descoperit că nu sunt nici singura mămică și nici singura cu toc! Am descoperit-o pe minunata mamipetocuri dar și alte multe bloguri cu tocuri :). Multe tocuri, oricum!

Așadar, am învățat că puțină documentare inițială nu strică niciodată! Și sunt convinsă că lucrurile sunt exact așa cum trebuie să fie!

Anul trecut, am aflat de Social Media for Partents nu pe ultima sută de metri, ci pe ultimul metru! Tocmai mă întorceam după 2 săptămâni de umblat aiurea prin Bucovina și hop, ia uite ce eveniment interesant!

Le-am scris organizatorilor, dar cum era mult prea târziu să mai particip, au fost amabili și mi-au trimis un comunicat post- eveniment. Nici n-am știut ce sa fac cu el, puteți să vă închipuiți una ca asta? Eram la piciorul broaștei, ce mai!

Nici acum nu-s mai sus de glezna unui brotac, însă pot să spun că, în ultimul an, am câștigat multe! Și țin morțiș să vă împărtășesc și vouă ce am câștigat!

În primul rând, am câștigat prieteni pe Facebook! Serios, chiar nu glumesc! Înainte să-mi fac blogul, n-aveam mai mult de 100 de prieteni. Azi, am 372 de prieteni și simt că nu mă opresc aici! Nu-i rău!

Cred că intuiți ce urmează să spun! Cei 272 de prieteni noi… au la rândul lor bloguri, magazine on-line, au ceva…on-line!

Câștigul meu constă în faptul că, dintre cei 272 de prieteni noi, câțiva mi-au devenit prieteni și în viața reală! Sunt oameni frumoși, deschiși și inteligenți, în compania cărora îmi place să fiu!

Și am mai câștigat înțelepciune! Da, spun asta fără nici o urmă de modestie! Iar modestia mă caracterizează, să știți!

Păi, o parte din înțelepciunea cu care pot să mă laud, constă într-o… așa- zisă filozofie proprie, mioritică, despre blogging.

Treaba stă cam așa: atunci când te apuci să lucrezi la blogul tău, nu e bine să te uiți la ”oaia” vecinului! Nu o privi cu invidie: de ce oaia celuilalt e mai mare, mai grasă și are lâna mai creață?!

Cel mult, poți să o admiri, dar în nici un caz nu te minuna și nu-ți face reproșuri că tu ai doar un amârât de miel! Concentrează-te să-ți crești mielușelul cât mai bine! Nu compara oaia altuia, pentru care omul a muncit poate ani în șir, a dus-o la păscut zilnic, i-a dat apă proaspătă și i-a cosit iarbă verde… Nu compara oaia asta, cu mielușelul tău!

Elegant, nu-i așa?

Așadar, atunci când ”crești” un blog, ca în orice lucru bun din viață, ai nevoie de multă răbdare, muncă și de perseverență!

Iar rețeta altuia, în cazul în care te gândești să o împrumuți, nu va reflecta niciodată felul tău de a fi! Riști să nu mai fii tu, riști să nu fii autentic și totul se va duce repede pe apa sâmbetei!

Atât mi-a fost cu înțelepciunea și filozofia!

În categoria câștiguri intră tot ce am învățat eu în ultimul an!

Am învățat că ziua are 24 de ore fie că ești blogger, om cu blog, zidar, patiser, jurnalist, pictor, balerină sau circar! Fie că ești mamă sau proaspăt absolvent de liceu! Ziua are pentru toți, fix 24 de ore!

Probabil vă întrebați ce vreau să spun cu asta?!

Haideți, de câte ori nu s-au minunat prietenii sau colegii voștri, cum reușiți voi să vă ocupați și de blog și de casă, de familie, de copii, de educația acestora, de job?

De câte ori n-ați auzit, atunci când persoane cunoscute au aflat că aveți un blog… ”aha, înseamnă că ai mult timp liber” sau ”când reușești să faci toate astea?”, ”eu nu mă descurc cu jobul și familia, iar tu ai timp de blog” … sau știu eu câte și mai câte alte remarci mai mult sau mai puțin răutăcioase?!

Ei bine, uite că putem să le facem, chiar dacă ziua are și pentru noi tot 24 de ore!

În traducere liberă pentru cei care încă se mai miră sau consideră că ziua nostră are 36 de ore, asta înseamnă organizare, liste și iar liste! E o Muncă de-ți sar capacele!

Înseamnă trezit cu noaptea în cap pentru un articol, pentru ca apoi să ne hrănim copiii, să băgăm rufele în mașină și să fugim la serviciul care ne asigură un venit stabil (cum este în cazul subsemnatei).

Mai înseamnă ca, între 6 stații de metrou, să-ți notezi ideile pentru următorul articol, să cauți  fotografii, să  postezi pe pagina pe facebook sau să dai un share! Înseamnă să te culci la 4 dimineața, înseamnă să-ți notezi încontinuu ideile care-ți zboară prin cap atunci când ești în mașină, când gătești sau când faci cumpărăturile!

Răspunsul la: Când mai avem timp și pentru blog?

Păi, n-avem timp, dar asta nu înseamnă că nu trebuie s-o facem!

Am mai învățat pe propria piele ce înseamnă puterea unei comunități și susținerea acesteia! Am aflat cât de tare este ”împreună”! Și sunt sigură că acesta este singurul motiv care mă aduce pe 19 iulie lîngă voi! Să fim împreună!

Să mă bucur peste câțiva ani de fotografiile amuzante, să-mi amintesc cu drag de discuțiile pe care le vom purta, de glumele voastre și de cele câteva ore în care vom fi cu toții, în același loc!

Eu sunt Nico! Puteți să-mi spuneți simplu, mamapetoc!

Dacă vă plac articolele mele, vă invit să mă urmăriți pe pagina de Facebook, pe Instagram și chiar pe Youtube. Așa veți fi la curent cu toate noutățile!

18 COMENTARII

    • Se pare ca suntem o gasca mare care ne culcam la 4 :). Pai, ne incurajam reciproc, mai o cafea tare si la intalniri ne incarcam bateriile!

  1. Pai, Nicole, fii atenta aici: blogul meu nu are nici macar un an, prima oara la SMP si pentru mine si cel mai important, NU STIU in ce sa ma imbrac! Ce zici, te simti mai bine acum? Si sa stii ca uneori eu ma culc cand te trezesti tu. Cum altfel, nu?!

    • Sa stii ca eu n-as fi crezut ca blogul tau este atat de tanar! Ai un blog grozav, faci o treaba extraordinara! Ei, eu cred ca trebuie sa-ti faci griji cu imbracamintea! Sunt sigura ca vei gasi ceva dragut in care sa te simti bine! Si da, te cred! Esti mama bionica, oricum! Pupiiici!

  2. Nico, te rog, fură și pentru cei care vor fi departe! Eu sunt si mai tare! Am ajuns la SMfP anul trecut fără să am blog. Adică fără să am unul „oficial”, doar un fel de cronică de familie:))) Și ghici ce, fără să cunosc aproape pe nimeni. „Atarnatoare” de profesie m-am simțit, îți zic. Si de obicei eu urasc treaba asta. Dar când e vorba despre ce spui tu în scrisoarea ta, mai contează „detaliile” astea? Firește că nu.
    Mie mi-a plăcut foarte mult ce am vazut anul trecut și sunt sigură că o să îți placă și ție! Știi cu ce nume am plecat eu de acolo pregătit pt viitorul meu blog? „Mamica pe tocuri”, însă la un simplu search Google mi-a afisat blogul tău. Și mi-a plăcut mult cum scriai, chiar am vrut să îți trimit un mesaj privat atunci, dar nu am îndrăznit. Dar mă bucur că am reusit sa te cunosc offline. Mult succes in continuare și organizare cat mai bună! 🙂

    • Denisa, esti tare simpatica si iti multumesc pentru ce mi-ai impartasit! Las` ca nimeni nu s-a născut învățat și, ca orice meserie, și asta se fură! :))) M-ai lăsat fară cuvinte, înseamnă mult pentru mine tot ce mi-ai spus! Și eu sunt norocoasă că te-am cunoscut! Te îmbrățișez!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here