Povestea fetiței care visează un bilet de avion

Am cumpărat bilete de avion din timp și am stat  vreo trei săptămâni în Belgia, la rude. 5 ani avea Diana mea când am fost împreună în prima vacanță în străinătate. Sora mea este stabilită acolo de vreo 10 ani. A plecat cu copil mic, cu soț și cu mărunțișurile pe care le-a putut îndesa într-o valiză.

Iar vacanța despre care îți spun, chiar a fost o vacanță de vis!

În urmă cu vreo doi ani, am repetat experiența, vacanța de vis a fost bifată din nou. Și nu din cauza faptului că am fi ajuns într-un loc unde câinii stau cu colacii în coadă (că nu stau!) ci datorită faptului că am fost alături de cei pe care îi iubesc.

Ne-am învârtit mai mult pe lângă casă, am mâncat aceeași mâncare și am stat la acceași masă. Ne-am reamintit de copilările și le-am povestit copilelor noastre despre asta.

Cu toate că am avut masă și casă, efortul financiar n-a fost deloc mic: biletele de avion pentru 3 persoane dus- întors, plus alte cheltuieli la care era normal să cotribuim… toate astea au fost destul de consistente și ne- a afectat serios portofelul pentru aproape jumătate de an.

Nu ne-a tentat o vacanță de o săptămână în Grecia sau Turcia, all inclusive, noi am preferat să fim cu familia.

Și aș plăti oricât pentru o dimineață în care să-mi beau cafeaua alături de sora mea! Aș plăti pentru biletul ăla de avion, oricât de mult ar fi el!

De 10 ani aștept să se facă vara, să pot să-mi revăd sora și nepoata. La sfârșitul fiecărei veri, de 10 ani, sufăr ca un câine bolnav, bătrân și abandonat. Am rămas acceași fetiță plângăcioasă de acum mulți ani!

Știți voi sora aia care are grijă de toți cei mici, îi spală, se joacă cu ei  și care le pune ceva pe masă? Ei bine, asta e sora mea! Și Cel de Sus ne-a ținut aproape vară de vară… iar eu am redevenit, vară de vară, copilița aia mică, răsfățată …

Și, oriunde ar fi, alături de ea este acasă!

Dar nu despre afecțiunea pe care  o port pentru sora mea vreau să-ți vorbesc, ci despre Diana, fiica mea. Cum spuneam, de câte ori am putut, am dus-o pe Diana în vacanțe în străinătate, toate la rude. Și de acolo am vizitat împreună alte țări și am simțit pe deplin aerul occidental.

În țară, am mers cu Diana peste tot. În  Bucovina, în Maramureș,  la munte, la mare, în Nord, Vest … în multe locuri frumoase de la noi! Avem o relație minunată mamă- fiică și știu că sunt o mamă bună!  O încurajez să exploreze, să facă lucruri noi, să viseze, să descopere, să fie curioasă.  Mă preocup de dezvoltarea ei ca om care-și va lua singură, la un moment dat, propriile decizii… iar tot ce-mi doresc este ca deciziile pe care le va lua fiica mea pe viitor să fie sănătoase pentru ea, să fie cele care o vor face fericită!

Cu toate astea, Diana mea are o dorință. Mare. O dorință pe care o exprimă, an de an, tot mai clar și cu mai multe argumente.

Diana mea visează un bilet de avion. Doar dus.

Visul ei depășește capacitatea mea de înțelegere, este peste puterile mele! În ziua în care va face 18 ani, Diana se vede cu un bilet de avion în mână, destinația Suedia sau orice altă țară nordică! Și îmi descrie în detaliu vizitele pe care i le voi face și chiar… cum mă voi simți eu acolo!

Niciodată nu m-am plâns de România! Nici măcar o dată n-am deschis gura să spun …dacă și când mi-a fost greu! Niciodată n-am spus că am fost nedreptățită, furată sau umilită! Nu m-am plâns de nepotisme și de șmecheri! N-am lăsat să mi se vadă frustrarea când mi s-a indicat ultimul loc la rând și nici durerea atunci când am pierdut pe nedrept!

Mereu i-am arătat Dianei partea bună!

România e o poveste frumoasă pe care i-am spus-o copilului meu! N-avea balauri, vrăjitoare sau alte creaturi înfiorătoare. Avea zâne și păduri verzi, mâncare bună, bunici iubitori și case cu flori la ferestre!

Diana are 14 ani. Habar n-am unde a auzit ea povești urâte și triste despre România, de-și sădește atât de adânc în suflet dorința de a pleca de aici!

🙁