Azi am purtat IE. Este Ziua Internațională a IEI Românești și parcă nu m-a lăsat sufletul s-o las să treacă fără să mă îmbrac și eu în IE. Împreună cu Diana și cu al meu om am fost la Muzeului Satului. Din clipa în care m-am privit în oglindă, înainte să ies din casă, mi-au trecut prin minte zeci de întrebări: oare de ce nu port ie mai des sau cum aș putea să îmi apropii mai mult copilul de tradițiile și obiceiurile românești, fară să i se pară ceva demodat?
A fost prima dată când am purtat o IE veche, pe care practic am salvat-o și am readus-o la viață.
N-am putut să nu remarc privirile oamenilor care recunosc o IE autentică, ce nu s-au sfiit chiar să-și exprime curiozitatea și dorința de a intra în vorbă cu mine.
Azi am avut un limbaj comun, acela al rădăcinilor din care ne tragem! Am admirat la rândul meu iile doamnelor pe care le-am întâlnit și chiar ne-am salutat discret, în trecere.
IA românească, după cum merită, a ajuns parte a unui limbaj universal.
De la regina Maria a României, pictorul Henri Matisse, la Yves Saint-Laurent, IA tradițională românească a devenit un simbol al feminității.
După ce a aparținut portului tradițional românesc vreme de mai multe decenii, IA românească a trecut granițele şi a devenit o tendință internațională puternică în lumea modei.
IA este, fără îndoială, cea mai reprezentativă piesă vestimentară a folclorului românesc!
Broderia lucrată manual pe pânză din bumbac, in, cânepă sau chiar mătase, îşi găsește rădăcinile în trecutul nostru. Iar azi ne-am amintit de mâinile dibace ale femeilor care au dat viață frumoaselor II cu care ne mândrim.
Pentru că IA românească este un prilej de sărbătoare, am marcat-o în felul meu!
În fotografiile pe care le-am realizat am încercat să redau acel contrast dintre simplitatea și bogăția IEI. Mi-am dorit să surprind spiritul autentic românesc, dar mai ales feminitatea, pusă în valoare de o piesă vestimentară pe care noi am primit-o moștenire.
Femeile trudeau săptămâni în șir pentru o bucată de pânză.
IA cusută cu ață neagră este o cămașă bărbătească. Cu siguranță are o poveste frumoasă pe care, din păcate, eu n-o cunosc. Am cumpărat-o vara trecută de la o bătrână, pe drumul de la Sarmizegetusa către Deva, într-o după- amiază fără nori. Nici prin cap nu mi-a trecut că, în pustietatea aia, aș fi putut întâlni vreun om!
Pe marginea șoselei ce străbătea Munții Orăștiei am găsit-o pe bătrâna care vindea brânză. Stătea nemișcată la umbra acoperișului dărăpănat al unei colibe. Pe gard erau atârnate niște cămăși ce păreau a fi II, iar de colțul acoperișului era agățată o fotă neagră, înflorată. Zăceau înșirate la soare, ca niște rufe întinse la uscat. Dintre toate, mi-a atras atenția cămașă bărbătească, cu mâneci largi, ce-mi ajungea până aproape de genunchi.
Cămășoiul ăsta era îngălbenit de vreme, de brănză și de atâta așteptat!
Mirosea puternic a oaie dar, chiar și așa, pot să mărturisesc că a fost dragoste la prima vedere! I-am lăsat bătrânei 100 de lei și promisiunea că vom reveni și la anul.
A doua ie, cea cusută cu ață vișinie, a ajuns la mine din întâmplare. Am comandat-o pe internet, de la comercianții de haine populare vechi. Am cumpărat-o din impuls și am ținut-o într-o pungă, luni în șir.
La un moment dat, fără un motiv anume sau poate de lene să o spăl, chiar mi-a trecut prin cap să renunț la ea.
Însă, zilele trecute, i-am mai dat o șansă, înainte să decid dacă rămâne sau pleacă :). Acum pot să spun că IA a rămas. Este IA mea!
Ce să vă spun, știți și voi că iile astea vechi nu vin ambalate frumos, mirosind a nou, împachetate în hârtie colorată și legate cu fundiță.
Chiar dacă sunt bătrâne și ponosite, tot mi-am dorit mult să le scot în lume și să le port!
Întâmplarea face să tot fi auzit eu în stânga și-n dreapta că o ie veche trebuie curățată după o tehnică anume, folosind niște substanțe ”secrete”.
Pote că încăpățânarea scorpionilor e de vină, dar pot să spun că și eu am aplicat o ”tehnică străveche”: le-am spălat! Da, le-am spălat cu apă caldă și detergent, în vreo două ape.
Câteva pete au rămas la locul lor, ca mărturie a trecutului, însă, per ansamblu, iile mele arată aproape impecabil!
Mulți dintre noi suntem sceptici atunci când vine vorba despre a folosi un lucru care a aparținut unui necunoscut, mai ales în cazul hainelor. Este și cum am prelua o parte din energia acestora.
Mărturisesc că eu n-am nici o reținere în a purta iile astea vechi. Dimpotrivă.
Dacă ar fi să preiau din energia acestora, cu siguranță că au venit în viața mea încărcate de puritate, autenticitate și un strop din puterea celor care le-au dat viață!
Acum este rândul tău să-mi spui cum ai sărbătorit #ziuaIEI2018. Tu ai o IE veche sau o ie mai din zilele noastre?
Sper că îți plac fotografiile dar și iile mele :). Până una, alta, te aștept pe pagina de Facebook a blogului, pe Instagram (@mamapetoc) și pe Pinterest, pentru că fotografiile astea vor ajunge imediat și acolo :).
Nu uita că, în rețelele de socializare, orice like, share sau inimoară înseamnă apreciere și că îți pasă!
