“Atelierul de nutriție pentru copii nu mai are loc! Am planificat altă activitate! N-ați confirmat la timp!”
Cuvintele astea îmi răsunau în urechi. N-am confirmat… dar schimbul de mailuri, discuțiile la telefon… nu mai conta nimic! Anunțasem toată clasa de o lună. Părinții, directorul școlii, diriginta. Simțeam cum îmi bubuie urechile.
Colega de birou îmi spunea ceva, o vedeam că îmi vorbește. N-am auzit un cuvânt din ce mi-a spus. A venit lângă mine și mi-a pus mâna pe umăr:
Te simți bine? Ce s-a întâmplat?
În momentul ăla m-am trezit din starea de amorțeală care a pus stăpânire pe mine. Aveam palmele transpirate. Trebuia să fac ceva.
Câteva ore mai târziu, vocea caldă din telefon îmi dicta o listă de cumpărături: banane, căpșuni, iaurt, lipii…
Și să nu uităm de șervețele și niște farfurii drăguțe! Doar sunt puștani, la 12 ani le plac chestiile simpatice, colorate!
Hai, va fi bine! Nu-mi mai mai mulțumi atât! Vin cu plăcere!
A doua zi, căram cu fiică-mea 2 sacoșe mari, pline ochi cu cumpărături. Cu toate că ploua, nici un taximetrist n-a fost dispus să ne ducă o stație de autobuz. Atât e până la școală. Ne-am încurajat una pe alta și hai- hai să ajungem la timp.
Eu, cu o sacoșă din aia de la Mega, de rafie, la subraț. Puștoaica ținea de o parte a sacoșei numărul 2, iar eu, cu mâna liberă, de cealaltă parte. Simțeam că lucrurile reintră în normal.
De parcă o forță divină intrase în acțiune. Bine, forța asta divină m-a lăsat să car sacoșele și să fac cumpărăturile la 10 noaptea. Dar asta nici nu mai contează. Problema pe care am creat-o… chiar și cu cele mai bune intenții, urma să fie rezolvată!
Important era că, cei 20 de colegi ai Dianei urmau să participe la atelierul de nutriție. Așa cum ne-am dorit, în săptămâna altfel. La școala altfel, de la începutul lunii iunie.
Când am intrat cu sacoșele în clasă, colegii Dianei ne-au sărit în ajutor. Unii au spălat căpșunile, au desfăcut bananele și farfuriile. Erau curioși.
Doamna, ce facem, pentru ce sunt lipiile? Mâncăm? Yummy!
(nu știu exact cui i s-a adresat puștiul cu… doamna, dar în mod sigur nu mie :))) )
La întrebarea asta, dar și la multe altele, a răspuns Mary Balaban, vocea caldă cu care am vorbit la telefon cu o seară înainte. Mary cea cu suflet mare (eu așa am să-i spun cât o fi lumea și pământul) este unul dintre ambasadorii Food Revolution în România.
Ea m-a salvat! M-a salvat pe mine, să nu mă fac de cacao în fața tuturor părinților colegilor fiică-mii.
Dar, mai important este că Mary n-a permis ca cei 20 de copii să fie dezamăgiți!
Mary este o mână de femeie, cu un suflet uriaș! Un suflet bun! Toți cei 20 de copii au stat două ore cu ochii ațintiți asupra ei. Și cu urechile ciulite la tot ce le-a povestit!
Până și diriginta, cuminte, a stat lângă ușă și a luat notițe.
Copiii puneau întrebări și se ofereau care mai de care să o ajute pe Mary. Eu, în ultima bancă, eram mulțumită! Simțeam cum îmi crește inima de bucurie! Și acolo, în ultima bancă a clasei, mi-au mai dat și lacrimile!
20 de copiii au învățat de la un ambasador Food Revolution cum stă treaba cu nutriția. Și cu alimentația cu adevărat sănătoasă. Au învățat să citească o etichetă și au conștientizat cât de periculos este zahărul din alimentele pe care le consumă. Erau acolo, prinși în provocarea lansată de Mary!
Au aflat despre obezitatea infantilă dar și despre copiii care mor de foame. Și-au analizat obiceiurile alimentare și au căutat variante pentru mese sănătoase. Maria, fetița din prima bancă, nota și ea de zor. La final, mi-a spus că abia așteaptă să-i povestească mamei ei ce a învățat.
Nu doar despre nutriția sănătoasă și echilibrată le-a vorbit Mary cea cu suflet mare, copiilor! Ci și despre respect, iubire și muncă!
Respect față de ei înșiși, chiar și atunci când se așează la masă. Dar și respect față de mâncarea din farfurie.
O căpșună, pe care mulți dintre noi o aruncăm la gunoi, nu este doar o căpșună! Cineva a pus-o în pământ și a udat-o, a rupt chiar și buruienile ca să o crească. A muncit din greu pentru căpșuna noastră. A pus o parte din sufletul său… într-o micuță căpșună.
Părinții au cumpărat căpșuna, cu banii obținuți după zeci de ore de muncă.
Așa că, pe masa noastră, chiar și o căpșună înseamnă iubire, muncă și timp!
În clasă s-a făcut liniște. Chiar dacă abia au trecut de 12 ani, copiii au înțeles mesajul. Și sunt sigură că-l vor duce mai departe.
Gătim, doamna? s-a auzit aceeași voce de băiat.
Răspunsul a fost afirmativ, urmat de 20 chicoteli. Copiii au gătit cu zâmbetul pe buze, uluiți de simplitatea rețetei. Au salivat vreo 5 minute, după care și-au devorat operele de artă!
Ce să-ți spun? Eu, mamă implicată, ușor naivă se pare, mi-am înscris fiica și pe toți colegii ei din clasa a VI-a, la un curs despre alimentația sănătoasă, în programul școala altfel. Pentru că am luat țeapă, pe românește, cu foarte, foarte puțin timp înaintea zilei în care copiii urmau să vină dintr-o excursie, special pentru minunatul curs, am apelat la ambasadorii Jamie Oliver în România.
Pentru că am avut o experiență minunată la Food Revolution Day la Conac (despre care am povestit aici), am îndrăznit să-l contactez pe unul dintre ei, pe Andreea- Carmen Radu (carmenradu.ro). Fără să stea pe gânduri, Andreea mi-a întins o mână de ajutor.
Așa am ajuns la Mary Balaban, ambasador Food Revolution România, care a și venit să țină cursul pentru copii. Fără să ceară nimic în schimb. A venit doar să ofere, din sufletul ei mare!
Iar eu am învățat încă o dată că, atunci când ceva nu iese, nu trebuie să forțez lucrurile. Pentru că, într-un final, totul se rezolvă! De multe ori, chiar mai bine decât înainte!
Copiii au fost fericiți, au învățat lucruri noi, diriginta a fost încântată, fiică-mea… pe dinafară de mândră… Mary, bucuroasă că ne-a oferit din experiența ei, iar eu… eu am convingerea că oameni buni sunt peste tot, trebuie doar să-i cauți!
Dacă vă plac articolele mele, vă invit să mă urmăriți pe pagina de Facebook, pe Instagram și chiar pe Youtube. Așa veți fi la curent cu toate noutățile!
