Noua generație de hateri

18

Vara trecută, când fiică-mea mi-a spus că și-a făcut canal de youtube, n-am avut nici o reacție. Am aprobat fără să clipesc. Am luat-o ca pe un lucru normal. Toți puștanii de vârsta ei fac asta! mi-am spus.

Diana făcuse niște filmulețe despre cărțile pe care le-a citit. Apoi a mai făcut un clip, în care a vorbit despre relațiile toxice, pe înțelesul copiilor. Participase la un curs pe tema asta și i s-a părut interesant să le spună și altora. Ulterior a cântat și cântecelul dintr-o reclamă la biscuiți.

Mi-am spus…ce poate fi rău în asta? Mă bucuram că a găsit curajul să facă asta, să se filmeze și să mai vorbească și cu încredre. Vedeam partea pozitivă a inițiativei copilului și mărturisesc… nici n-am digerat-o prea mult.

Asta, până în momentul în care am realizat că videoclipurile fiică-mii aveau comentarii. Nici eu dar nici ea nu le observasem inițial. Diana se filma cu telefonul și încărca clipurile pe youtube, apoi își vedea de treabă.

 ”Mai bine mori și tu și familia ta!” cuvintele astea mi-au sărit în ochi.

M-au înțepat în suflet. Nici nu pot să exprim furia pe care am simțit-o atunci. Privirea mi se încețoșase și simțeam o presiune în tâmple. Mi-am lăsat mâinle tremurânde pe lângă corp, a deznădejde.  Mă predasem, eram parcă pusă la zid.

Mai jos, alte sute de comentarii. În jur de 800. Vizualizari, aproape 42.000.

Am trecut în grabă peste toate comentariile care curgeau. Rulam nervoasă rotița mouse-ului. Parcă nu se mai terminau.

Vacă proastă! Urâtă mai ești! Maică-ta știe că ești proastă? Mai bine te arunci în fața trenului!

Și multe, multe alte chestii legate de organele genitale.

M-am uitat peste profilurile câtorva dintre cei care comentaseră. Erau toți copii. Nu păreau să aibă mai mult de 13, 14 ani. Sute de copii, hateri!

Dintre aceștia, multe fete. Iar dintre ele, o bună parte aveau la rândul lor, canale de youtube. Unele chiar o sfătuiau pe Diana, ca niște experte, să ”o lase moartă” cu clipurile astea răsuflate.

Următorul pas a fost unul total greșit din partea mea!

Dar acum, privind în urmă, pot să spun că așa am simțit cum ”funcționează” haterii. Cum își revarsă ei veninul pe oricine are o opinie diferită de a lor. Pentru că, toți cei care nu le împărtășesc opiniile, sunt de fapt, împortiva lor!

Așa că, am vorbit cu fratele meu să-i cer sfatul. Vezi, când e vorba de o persoană dragă, riscăm să acționăm din impuls. Și frate-miu ce face? Se apucă și comentează încurajator, în furtuna de comentarii negative.

Cred că bănuiești ce s-a întâmplat… Au început să curgă comentarii, la comentariul lui. Toate împotriva lui. El aproba ceea ce ei condamnau!

Începuse un adevărat război. O uriașă manifestare de furie și de ură se ducea pe canalul de youtube făcut de fiică-mea.

În vacanța de vară, sute de puștani înjurau de mama focului, blestemau și se amenințau.

Cauza urii? O puștoaică. Una care a îndrăznit să se filmeze și să se pună pe youtube! 

O puștoaică în clasa a V a, care a spus 3 vorbe despre cărți și despre copii. O fetiță care spune că trebuie să fim buni.

O fetiță care crede că, dacă ea nu- și dorește să mănânce leul, nici leul n-o v-a mânca pe ea!

Nu după mult timp, m-a sunat și Diana. Citise comentariile. Era singură acasă. După voce, era intrigată. Și copleșită. Ce trăia, depășea puterea de înțelegere a unui copil de 11 ani!

De ce îmi vorbesc copiii ăștia atât de urât? Nici măcar nu mă cunosc! Și nici nu le-am făcut vreun rău. Dacă nu le place, ar trebui să nu se uite!

Povestea noastră cu haterii este foarte lungă. Eu am dezactivat comentariile. Ea a vrut să renunțe…să șteargă toate videoclipurile… Discuții, tristețe, sentiment de neputință. Zeci de întrebări și de explicații.

Am retrăit această poveste sâmbăta trecută, când am participat și eu la întâlnirea părinților bloggeri, organizată de Parenting PR. Tema întâlnirii? Hateri și crize de imagine.

Hater (sau troll)=  o persoană care pur și simplu nu poate fi fericit pentru succesul altei persoane. Deci, în loc să se bucure pentru succesul celuilalt, un hater va căuta să dezvăluie și să expună defectele persoanei care are succes. (traducere după definiția cuvântului ”hater” din Urban Dicntionary)

Inițial, m-am gândit că n-am ce căuta la o întâlnire pe acest subiect. Pentru că (deocamdată) n-am avut norocul să intru în vizorul vreunui hater. Mi-am schimbat opinia atunci când am rememorat episodul de anul trecut!

Cert este că, la această conferință am gasit multe răspunsuri.

Cei doi speakeri, Ioana Agachi (Psihoterapeut)  și  Ana- Maria Diceanu ( Head of Crisis Department GMP) au explicat cine sunt haterii și care este pattern-ul lor comportamental.

Spre exemplu, comentariile răutăcioase ale unui hater spun foarte multe despre el, nu despre tine. Un hater va scoate totul din context și va folosi toate argumentele împotriva ta.

Singurul lucru de care ești răspunzător atunci când ești ”atacat” de un hater este reacția ta. Atât. Ești responsabil de emoțiile și de acțiunile tale, ce derivă din această situație.

Iată câteva lucruri pe care le poți face:

  • În primul rând…respiră. Respiră adânc, detașează-te de situație și nu acționa după primul impuls.
  • Vorbește cu un prieten despre asta. Te vei simți mai bine! Și vei găsi soluții care nici nu ți-au trect prin cap inițial.

O expresie absolut minunată pe care am învățat-o de la Ioana Agachi este ”a te ventila” . Așadar, ventilează- te unui prieten!

  • Încearcă să diferențiezi un hater de un critic.
  • Nu hrăni trolul! Nu-i dedica postări, nu te justifica și nu-i da argumente pentru că oricum le va întoarce împotriva ta!
  • Dacă decizi să-i răspunzi folosește cuvinte care să-l dezarmeze. Pentru asta, cel mai bine este să-ți creezi un protocol de criză. Eu recunosc că mi-am notat câteva fraze pe care le voi folosi într-o astfel de situație.
  • Ignoră-l pur și simplu!
  • La urma urmei, șterge comentariile răutăcioase și blochează-l! Blogul tău, spațiul tău, regulile tale!

La finalul întâlnirii cu părinții blogerri am rămas puțin pe gânduri. Îmi treceau prin fața ochilor comentariile răutăcioase ale copiilor la videoclipurile Dianei.

Mi-e greu să înțeleg cum poate ieși atât de multă ură dintr-un copil?

Să existe oare părinți care nu-și învață copiii să împartă jucăriile sau pufuleții cu alți copii? Oare îi învață acasă să-i atace, să-i înjure și să-i jignească pe ceilalți?

Sau oare e un fel de mecanism care se activează în aceștia, în momentul în care intră în contact cu un copil care îndrăznește să facă sau să gândească altfel?

Mă întreb dacă vreunul dintre părinții copiilor care atacă în social media au habar de comportamentul acestora?

Mi-e groază! Generația de hateri care vine, e bine crescută! Pentru că e hrănită cu răutăți, cu orgolii și cu frustrări. Copii nesiguri, lipsiți de afecțiune și cu o viață monotonă!

Copii care vor atenție. Și care, probabil că vor face aproape orice să o și obțină!

Dacă vă plac articolele mele, vă invit să mă urmăriți pe pagina de Facebook și pe Instagram.  Așa veți fi la curent cu toate noutățile!

18 COMENTARII

  1. nu stiu de ce nu ma mir… generatiile care vin din urma sunt mult, mult prea dezvoltate si cu prea multe pareri. sincer, mi se pare ca-s prea aroganti si lipsiti de bun simt. li s-a dat nas si parintii ii incurajeaza. ei nu vor mai avea valori… ci se vor crede ei valorile. pacat! lumea asta se strica pe zi ce trece!

    • Aici cred ca si parintii poarta o mare parte din vina! Cand vine vorba de valori, acestea pornesc de la ei. Multumesc, Gabriela!

  2. Impresionant cât de tare se pot traumatiza copiii între ei. Această generație crescută cu ochii în social media are nevoie de noi, adulții, mai mult ca oricând.
    Am fost martora și mediatoarea unei haite de colegi care făceau un mișto de un coleg de-al lor, chiar în clasa de curs. Incredibil cât de tare l-a afectat pe coleg și la fel de incredibilă a fost reacția lor când și-au dat seama că ”glumițele lor răutăcioase” lor pot pune la pământ un om. Efectul de haită este tare periculos și printre elevi, nu doar lupi sau câini.

    • Te înțeleg ce spui. Si eu asist deseori la glumite rautacioase intre copii. Discut cu fiica mea despre asta si despre cum se simt copii pe seama carora se fac astfel de glume… Ea înțelege dar m-ar bucura si mai mult sa știu ca sunt și alti parinti să fie preocupati de problemele astea. Copiii au nevoie de îndrumare într-o manieră blândă. Mulțumesc că mi-ai împărtășit punctul tău de vedere, Schimtza!

  3. Foarte actual și profund articolul. Trăim într-o lume rea, oamenii nu au capacitatea de a vedea dincolo de aparențe și de a înțelege anumite decizii. Important este să poți ignora toate răutățile și să mergi pe drumul tău, spre visul tău și să te bucuri de ceea ce îți oferă viața.

  4. M-a intristat ceea ce am citit in aceste randuri. Sunt constienta de existenta haterilor si m-am bucurat sa nu prea am parte de asa ceva. Insa nu ma gandeam ca este atat de raspandit acest fenomen in randul copiiilor. Unde a disparut bunatatea lor? Ce-i drept, si cand aveam eu 12,13 ani existau hateri, mai ales in ceea ce privea aspectul exterior… dar parca atunci doar cei mai curajosi puteau fi hateri. Acum oricine o poate face in spatele calculatorului.
    Din pacate, cat timp hatereala este atat de raspandita in cazul adultilor, nu vad cum ar putea copiii sa fie altfel. Nici nu vad o solutie pentru asta, in afara de ignoranta…

  5. Am canal de YT. Abordez teme de beauty si nu numai. Cel mai …. (completati voi, eu n-am cuvinte) comentariu primit a fost de la o copila de 9 ani, care m-a intrebat la un video cu DIY „n-ai lingura, esti orfana?” Ma gandeam ca as putea, la varsta mea, sa ii fiu mama 🙁 Am sters mesajul, dar mi-a lasat un gust amar!

  6. Oh, inca mai tresar de fiecare data cand primesc un comentariu pe blog. Insa, pe youtube, am observat si eu ca oamenii se cred mai liberi, in mare parte pentru ca publicul este foarte tanar si nu si-a insusit anumite notiuni de comportament adecvat in societate.

  7. Din pacate stiu cat de rai sunt copiii. Eu sunt profesoara si vad cat sunt de rai si agresivi si de la varste foarte mici. Pentru ca de multe ori parintii din varii motive lasa televizorul sa ii educe si sa ii creasca.. si stim cata violenta e la tv.,lor li se pare normal, sunt complet desensibilizati.. asemenea personaje trebuie ignorate total, nu fac decat sa isi verse frustrarile si neimplinirile lor asupra altora. Ignore!

    • Ești profesoară, ce frumos! Cred că tu ai întalnit tot felul de copii! Îți doresc multă putere să îi încurajezi și să îi inspiri pe toți, în egală măsură! Poate ceva se va schimba în bine în comportamentul celor mai răutăcioși atunci când intră în contact cu un profesor special. Mult succes îți doresc!

  8. Referitor la lista de dupa „Așadar, ventilează- te unui prieten!” eu am gasit o metoda mai simpla 😀
    Nu trebuie sa ii bagi in seama si direct ban.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here