Mama s-a hrănit cu fotografii timp de două săptămâni

26

Tu ți-ai fotografiat vreodată cafeaua, felia de tort sau mâncarea pe care o aveai în față? Ți-ai fotografiat copilul, în timp ce se juca sau ți-ai făcut un selfie, înaintea unei întâlniri sau în timp ce erai la un eveniment important? Te rog să te gândești dacă ți-ai fotografiat vreodată pisica, florile din vază sau cozonacii proaspăt scoși din cuptor?

Cu siguranță că, răspunsul la aceste întrebări este da!

Tuturor ne place să facem fotografii!

Fie că ne dorim să păstrăm vie o amintire sau să surprindem un moment inedit. Fotografiem un zâmbet, o privire, o pasăre care tocmai și-a luat zborul, și suntem în stare să înghesuim toată familia pe canapea, pentru o singură fotografie!

Să facem fotografii a devenit parte din viața noastră!

Mulți oameni sunt pasionați de acest lucru. Facem fotografii instinctiv sau chiar din obișnuință. Unii oameni și-au transformat pasiunea pentru fotografie într-o afacere. Alții, sunt în stare să urce până în vârf de munte… doar pentru a fotografia de sus, de deasupra norilor, o priveliște unică.  Pentru a imortaliza, prin obiectivul aparatului foto, un moment special!

În urmă cu 7 ani, în timp ce mă aflam la Madrid, am început să realizez că, fotografia face parte și din viața mea. Cele două săptămâni petrecute într-o țară pe care o vizitam pentru prima dată, într-un oraș necunoscut, m-au adus mai aproape de fotografie.

Dimineața eram ocupată cu activitățile legate de un schimb de experiență, motivul pentru care mă aflam acolo. După-amiaza eram liberă. Și singură. Singură într-un oraș atât mare!

În viața mea nu am mers atât de mult! Nu am umblat niciodată așa, fără să am vreun scop! Fără să- mi doresc să ajung într-un punct, într-un loc! Mergeam unde mă ducea drumul, unde mă duceau picioarele. Nu-mi era teamă, nici nu-mi făceam griji că m-am îndepărtat mult prea mult de zona în care eram cazată.

De puțin timp am realizat că, în urmă cu 7 ani, singură într-o metropolă, la mii de kilometri departe de casă și de familia mea, eu nu m-am simțit deloc singură!

Deși eram singură acolo, nu  m-am simțit singură nici măcar o secundă!

Zi de zi fotografiam. Fotografiam aprope tot ce vedeam, tot ce-mi producea o emoție. Și, recunosc, am fost foarte sensibilă și emoționată în perioada aia!

 

În cele două săptămâni am făcut mii de poze! Am descoperit locuri superbe care mi-au rămas întipărite în suflet! Și așa, aparatul de fotografiat devenise singurul meu camarad. Fotografia, tovarășa mea de drum și de aventură!

Pot spune că fost călătoria vieții mele! O incursiune într-un univers nou, prin fotografie!

De curând, am hotărât să merg la un curs de inițiere în fotografie. Pentru că mă atrage și nu-mi strică niște cunoștințe de bază în acest domeniu.

La curs, mi s-a cerut să aleg la întâmplare, dintr-o grămadă de fotografii așezate cu fața în jos, pe o masă, o singură fotografie.

Am ales și am privit curioasă imaginea pe care o țineam în mâini. Am rotit-o cu susul în jos, am privit-o dintr-o parte, numai- numai să înțeleg ce poate fi? Erau două rigle așezate paralel și două scânduri negre.

Ce mai fotografie, mi-am spus!

Am tras cu ochiul la colegi. Mi-a părut că ei au nimerit niște imagini mult mai frumoase, în comparație cu ce avem eu. Fotografiile lor reprezentau urme de tălpi pe nisip, un covor de frunze roșii, un cuplu pe o bancă în parc, un fulg de păpădie în zbor, două mâini muncite…

Eu aveam cele două rigle și două scânduri negre. Doar alb, negru și gri. Și linii.

”Ce reprezintă,  pentru fiecare dintre voi, imaginea pe care ați ales-o?”. Este întrebarea care a făcut liniște în gândurile mele de adolescentă distrată.

Am privit cu alți ochi fotografia cu cele două rigle. Acum îmi părea altă fotografie. De fapt, devenise o altă fotografie.

Mă regeseam pe mine în acea imagine. Vedeam atracția mea față de minimalism, claritate și simplitate. Vedeam organizare, dorința de a face lucrurile cât mai bine. Erau nuanțele care mă atrag. N-aș fi putut alege o fotografie mai potrivită!

Știi, multi vorbesc despre fotografie! Dar puțini vorbesc despre fotografie, ca un mijloc de a se descoperi pe sine! Întotdeauna am presupus că o fotografie îl reflectă pe fotograf, într-un anume fel. Dar niciodată nu am dat importanță acestui subiect, până acum!

Cred că am pătruns într-o altă lume… O lume pe care n- am mai explorat-o. Am pătruns într-un univers al auto- explorării de sine!

Azi, privind fotografiile realizate în urmă cu 7 ani la Madrid, înțeleg de ce nu m-am simțit singură. Pentru că eram prezentă, eram cu mine și mă descopeream pe mine!

Și am continuat să fac acest lucru instinctiv, determinată de o dorință necunoscută, până azi.

Ție ce-ți spun fotografiile pe care le faci? Te-ai gândit vreodată că acestea reflectă o parte din tine?

Dacă vă plac articolele mele, vă invit să mă urmăriți pe pagina de Facebook și pe Instagram.  Așa veți fi la curent cu toate noutățile!

26 COMENTARII

  1. Chiar am început de curând să iau mai în serios treaba asta cu fotografia, mai ales că sunt obișnuit să călătoresc mult și ar fi păcat să nu surprind ceea ce văd eu! Și da, sunt de acord că fotografia te reprezintă, mai întâi de toate, pe tine și viziunea ta proprie și personală!

  2. Si mie imi place sa fac fotografii, mai ales cand sunt plecata intr-un loc interesant vreau sa am si pentru mai tarziu momentele acelea. Pe de alta parte am simtit ca tot facand fotografii pentru viitor nu ma mai bucur asa mult de bucuria momentului si uneori decid sa fac o pauza.

  3. Ce frumos ai vorbit despre fotografie! Eu in vacante fac mii de poze, vreau sa surprind tot ce misca! Mi-am luat si un telefon cu camera buna tocmai pentru a-mi fi usor sa fotografiez ceva ce-mi place oricand, sa pastrez cu mine clipa.

  4. Stiu ca fotografia spune multe…un fotograf bun trebuie sa iti poata transmite emotie dincolo de imaginea frumoasa, sau de personajele din poza…sau de imagini…
    Nu am stat niciodata sa ma gandesc la cat de multe inseamna sa stii sa faci o poza, nu doar sa apesi pe buton si voila…e nevoie sa scoti in evidenta ceva,
    Fac poze pentru blog si imi place, insa fac poze pe care le postez si pe retelele de socializare si cred ca mi-ar placea sa fac si un curs…si sa invat odata aparatul asta minunat al meu! 😀
    Si asta e important…sa inveti setarile din aparat, sa stii cand sa le folosesti si la ce folosesc, caci te ajuta mult!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Pentru a lăsa un comentariu trebuie să fiți de acord cu:
Please enter your name here