Lifehack: cum să-ți sabotezi copilul

4

A luat geamantanul din debara. L-a măsurat din priviri și i-a tras hotărâtă mânerul. L-a târât în urma ei până în cameră, a închis ușa și m-a lăsat acolo.

Am rămas în hol singură, cu privirea ațintită la ușa închisă. Am stat acolo câteva secunde, cu speranța că mă va striga. Din cameră, nici un cuvânt. Am plecat resemnată în bucătărie, cu fața unui copil pedepsit pe nedrept. Mi-am tras un scaun mai aproape de masă, mi-am sprijinit bărbia în palmă și am așteptat.

– Hai, nu mai fi tristă! Va fi bine! Diana e mare, se va descurca! Trebuie să ai încredere… știe să aibă grijă de ea! Cum să fii bosumflată din atâta lucru? insista R pe lângă mine.

La un moment dat,bărbatul a început să-mi facă tot felul de oferte… ba cafea, ba ciocolată și chiar un pahar de vin. Numai să mă scoată din starea în care mă aflam, aparent, fără vreun motiv real.

De fiecare dată când mă duceam la baie, îmi lipeam urechea de ușa camerei. Și în ora aia „am avut nevoie la toaletă” de multe ori. De foarte multe ori! Însă, din cameră, se auzeau numai foșnete și ușile dulapului.

După o așteptare lungă, în care am simțit că-mi este pusă răbdarea la încercare, după ce mi s-au lungit urechile și m-am frământat mai ceva ca aluatul de cozonac pe care-l făcea bunica, a ieșit din cameră, triumfătoare. Avea un zâmbet larg, ca orice om mulțumit când realizează ceva de unul singur.

– Gata, mami! Mi-am făcut bagajul! Și mi-am pus și ceasul la ora șapte!

A chicotit de bucurie și m-a luat de mână să-mi arate ce ispravă făcuse.

– Ia uite, am împachetat bine șosetele astea? și mi-a întins un ghemotoc alb cu dungi negre..

-Desigur, le-ai strâns bine! i-am răspuns cu o voce înceată.

– Ha! Nu te-ai prins! Aici sunt două perechi de șosete! Lifehack! Am văzut eu pe youtube un lifehack despre cum să-ți faci bagajele ca să ocupe cât mai puțin loc în valiză! Așa am împachetat și restul lucrurilor, uite! 

Cu palma în sus mi- a arătat valiza deschisă pe parchet, de parcă mi-ar fi prezentat o operă de artă.

Într-adevăr, lucurile ei păreau așezate impecabil. Auzi la  ea, lifehack!

– Mi-am luat trei prosoape mari și două costume de baie! Stai liniștită, n-am să stau la soare și am să mă dau din două în două ore cu cremă! Oricum, mami, în camp-ul ăsta nu e ca la mare! Este multă verdeață, iar la piscină sunt umbrele peste tot! Și mai am și haine groase, în caz că plouă!

Mi-a dat explicații încontinuu, fără să apuc să-i pun vreo întrebare. De fapt, încerca să mă liniștească. Am făcut împreună un mic inventar al lucrurilor din valiză, asta mai mult ca să mă asigure că și-a făcut singură temele.

Diana pleacă într-o tabără.Undeva spre Sibiu. Pentru o săptămână.

Acum trece în clasa a șaptea însă, cu cât crește, cu atât îmi e mai greu să o las să plece! Chiar și pentru o zi! Darămite pentru O SĂPTĂMÂNĂ!!!!

Cu ocazia asta, R a organizat totul pentru o săptămână în doi. Un concediu pe care-l așteaptă de un an! Însă mie-mi stă gândul numai la Diana!

Înainte, când îi auzeam pe ceilalți părinți care spuneau că sunt în stare să-și urmărească copilul în tabără, râdeam pe seama lor! Acum… bine am venit în club!

-Gata, știu ce fac! La noapte îmi iau cameră la orice pensiune, numai să fiu aproape de ea! Undeva de unde să o văd, dar ea nici să nu bănuiască că sunt aproape! La urma urmei, ce-am să fac eu timp de-o săptămână fără ea? Îmi cumpăr și binoclu! (gândurile astea evidențiază clar faptul că o ”iau pe arătură”)

O săptămână doar noi doi, singuri cuc, fără Diana? Relaxare, sampanie la rece, soare, o carte, o plimbare la apus?

Cine are nevoie de așa ceva? Eu o vreau pe Diana și gata!

Îmi zboară prin cap tot felul de gânduri legate de cum aș putea să știu la fiecare pas ce face, dar nu e indicat să le divulg. Nu de alta, dar există riscul să citească și fiică-mea ce am scris!

Ce simplu era când Diana avea câțiva ani! Mergeam cu ea peste tot! Dormeam împreună, ne jucam amândouă și mâncam din aceeași farfurie!

Acum, Diana mea se dă cu balsam de buze și mi-a cerut să-i cumpăr rimel. Și o bluză care să se asorteze cu fusta cu dungi! Mai nou, are un parfum preferat și vrea să-și facă câteva șuvițe vișinii! Stă cu nasul în cărți până la o bucată de noapte, iar în mașină ascultă muzică la căști! De unde mai pui că, recent, și-a scos banii din pușculiță ca să plătească ea biletele la nu știu ce festival de muzică!

Iar acum sunt tare amărâtă! N-am poftă de mâncare și aproape că nici nu mai vreau să plec în concediu!

Uite-așa m-am transformat, peste noapte, dintr-o mamă normală,

într-o ciudată!

Cu toate astea, pot să mă dau eu cu fundul de pământ, cum îmi spunea tot bunica, că n-am ce să fac!

-De dimineață, când va ieși din casă, cineva să mă lege! Închideți-mă-n cameră, da-ți-mi ceva să nu mă pot trezi din somn… să nu cumva să-i spun că nu vreau să plece!

Ca nu care cumva să-i spun că nici nu mai știu cum să-mi petrec timpul, atunci când ea nu este prin preajmă! Să nu-i spun că, de 13 ani, ea este lumea mea!

Stai liniștit, n-am să-mi cumpăr binoclu și nici n-am s-o urmăresc! N-am s-o terorizez cu telefoane din oră în oră și nici n-am să-mi iau vreo cameră lângă ea! Sunt sigură că Diana se va descurca de minune! Și nu numai într-o amărâtă de tabără!

Chiar dacă frământările astea nu-mi dau pace, trebuie să-mi păstrez calmul. Spuneam mai devreme ceva de… o cafea, poate chiar un pahar de vin! Hai că nu sună deloc rău oferta 🙂

Iar voi, cei care aveți copiii mici (încă), bucurați-vă alături de ei cât mai mult! Ia uitați ce pățim noi, ăștia cu copii mari! Suferim ca niște câini atunci când copiii pleacă pentru câteva zile! Și ”distracția” de-abia începe! 


Dacă vă plac articolele mele, vă invit să mă urmăriți pe pagina de Facebook, pe Instagram și chiar pe Youtube. Așa veți fi la curent cu toate noutățile!

4 COMENTARII

  1. Nico, Diana e o fată minunată! Trebuie să te bucuri că e independentă și că și-a făcut singură bagajele! Că știe regulile și se poate descurca singură! În plus e mare, are 13 ani! Eu l-am lăsat pe Arthur în tabăra la 7 ani – fara telefon – nu aveau voie (nici la școală de altfel), nici noi părinții nu o sunam pe Doamna. La început, stateam lipita de tel, unde Doamna crease un grup pe Facebook să ne tina la curent cu activitățile zilelor …a fost greu dar am avut încredere că se va descurca, urmăream indiciile pe chipul lui, mă uitam cum era îmbrăcat, dacă se schimba…. Anul acesta nu am mai avut așa emoții. Iar cu Diana nu cred că ai deloc de ce să îți faci griji. În plus trebuie sa te simtă că ești ok, să nu fie îngrijorată pentru tine. 🙂

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here