Pentru mulți dintre noi Crăciunul are, pe lângă însemnătatea religioasă, multe alte semnficații. Cât despre mine, Crăciunul a devenit sărbătoarea mea de suflet.
Pentru că, în această perioadă reuşesc să îmi fac timp. Timp pentru familie, timp pentru mine și pentru tot ce este cu adevărat important.
Iubesc Crăciunul pentru culorile și luminile lui! Pentru felul în care îmi decorez casa, pentru cleștișoarele din lemn cu reni și moși, chiar și pentru instalațiile alea sclipicioase care ne clipocesc în ochi peste tot! Până și pentru asta iubesc Crăciunul!
Îl mai iubesc pentru…bradul de Crăciun. E fascinant cum un brad reușește să adune într-o cameră o familie întreagă! Ba chiar și 3- 4 generații. Îl mai iubesc pentru mirosul de brad cu care mă trezesc dimineața și pentru copilașii ăia simpatici care bat la ușă să ne colinde.
Îl iubesc pentru oamenii pe care mi-i aduce alături. Pentru prietenii adevărați. Pentru oamenii ăia care mi s-au lipit de suflet și au devenit parte din familia mea. Între noi fie vorba, chiar mă miră că oamenii ăștia râd la glumele mele proaste și nu se supără niciodată pe mine, chiar dacă sunt campioană mondială la ”dat cu bâta în baltă”. Ei mă văd așa cum sunt iar pentru asta … îmi vine să-i iau la mine acasă! 🙂
Iubesc Crăciunul pentru glumele pe care le facem când la TV este ”Singur acasă”. Pentru vinul fiert și pentru serile reci în care ne înghesuim sub o pătură, atunci când facem un maraton de seriale pe net.
Îl iubesc pentru sarmalele de la mama și de la mama-soacră. Chiar și pentru mesajele siropoase pe care le primesc de la oamenii cu care n-am vorbit în viața mea 🙂
Îl iubesc pentru momentul ăla în care fiecare dintre noi se transformă în Moș Crăciun pentru ceilalți.
Dar mai ales, pentru faptul că eu… cred. Cred în Moș Crăciun, în iubire și în familie.
În asta cred eu! În asta cred toți cei dragi mie. În asta mi-ar plăcea să crezi și tu.
