Homeschooling. Pro sau contra?

0

Nebunia asta cu homeschooling-ul a prins amploare de când televiziunile au considerat că vor face audiență cu subiectul. Pentru că acum ”mingea a fost aruncată la fileu” de o vedetă autohtonă, chiar dacă acest concept era îmbrățișat de mulți ani  în România.

Însă, ca orice problemă de la noi, dacă nu e adusă în prim-plan de vreo vedetă sau dacă nu e prezentată la late-night show-urile de la TV, nu prezintă vreun interes pentru cineva! Din păcate!

pexels-photo-51174Ce înseamnă homeschooling?

Homeschooling este o mișcare progresivă în întreaga lume, conform căreia, părinții aleg să-și educe copiii acasă, în loc să-i trimită la o școală tradițională. Așa că numeroși părinți aleg să facă homeschooling pentru o varietate de motive, cum ar fi:
  • nemulțumirea față de opțiunile educaționale disponibile

  • filozofia educațională diferită de a majorității

  • sau convingerea că micuții lor nu pot progresa în cadrul unei structuri școlare tradiționale.

Mișcarea homeschooling a început în lume în anii 1970, când au apărut mai multe voci care au abordat problematica unei reforme educaționale. Și, ca toate lucrurile bune sau interesante, mișcarea vine din vest. Încă de atunci, aceste voci au indicat homeschooling-ul ca o alternativă la educație.

Unul dintre principiile pe care se bazează conceptul de homeschooling este flexibilitatea. Tot mai mulți părinți aleg să facă homeschooling, în loc să-și trimită copiii la școli publice sau private.

Cheia îmbunătățirii sistemului de educație nu este de a standardiza educația, ci de a o personaliza și a descoperi talentele individuale ale fiecărui copil, de a expune copiii unui mediu favorabil învățării unde se pot descoperi, în mod natural, adevaratele lor pasiuni” susțin simpatizanții acestei mișcări.

Iar cei care au decis să facă homeschooling abordează metode individualizate de învățare, care se potrivesc cu interesele copiilor, cu capacitatea și stilul de învățare al acestora.

Ar fi păcat să nu înțelegem corect acest concept, mai ales că mass-media vuiește pe această temă.

Cred că decizia de a face homeschooling este o decizie majoră, o schimbare a întregului mod de a trăi, cu impact asupra întregii vieți a copiilor dar și a părinților.

Un părinte ia în considerare toate avantajele și dezavantajele posibile înainte să înceapă să-și ”școlească”  copilul acasă.

leave-board-hand-learn-54597

Din câte am observat eu, în România, sentimentele puternice față de acest curent vin din ambele părți ale dezbaterii.

Mai ales azi, pe fondul unui sistem educațional șubred, depășit și nemotivant.

Pentru unii, să faci homeschooling în România înseamnă de fapt să locuiești aici și să urmezi o programă educațională pe care o primești pe e-mail sau prin poștă. Evident, contra unor taxe, de la o instituție de învățământ din străinătate, specializată în domeniu.

La polul opus se află, din păcate, și părinți care consumă informații de la alți părinți care fac homeschooling, din comunitățile de pe facebook.

Din punctul meu de vedere, aceste resurse pot fi un pic denaturate. Pentru că reprezintă opiniile personale ale unor oameni care simt ca au nevoie să-și apere și să-și justifice alegerile. Iar, din partea acestora, nu prea vin argumente solide pro sau contra homeschooling.

pexels-photo-128893

Aseară mi-am întrebat fiica, ce părere are ea despre homeschooling. Răspunsul ei a fost tranșant, pentru că s-a simțit în pericol. De parcă întrebarea mea ar fi fost o modalitate prin care eu încerc să abordez subiectul, cu scopul de a o convinge să facem și noi la fel.

S-a simțit în pericol că-mi va veni și mie ideea să învățăm de acasă. I-a trecu prin minte că așa ar putea pierde contactul cu colegii de clasă și cu tot ce presupune școala. Cel puțin, așa s-a manifestat.

Oricât de mult îi place să stea acasă și să citească sau oricât de tare o supără volumul de teme primite la școală ori vreun profesor mult prea exigent, există totuși anumite lucruri, la școală, pe care eu, ca părinte nu pot să i le ofer.

Recunosc asta! Nu sunt capabilă să îi satisfac copilului meu nevoile de socializare. Nu am cum să o duc mereu în medii unde să cunoască alți copii de vârsta ei!

Spre exemplu, în vacanța de vară, fiica mea mi-a tot cerut să iasă cu colegii de clasă, prietenii ei. Ba în parc, ba la film sau la diverse evenimente. Pur și simplu nu am avut răbdarea și nici disponibilitatea să fac asta atât de des pe cât  și-ar fi dorit ea.

Și nu cred că asta mă face o mamă rea! Ea nu crede asta. Și, mai mult decât atât, ea înțelege propriile mele nevoi, pentru că în relația noastră este vorba și de reciprocitate.

Nu pot să-i satisfac nevoile de cunoaștere așa cum reușete să o facă profu’ de istorie, cu care toți copiii au o relație frumoasă. Nu reușesc să o motivez să participe la olimpiada de biologie, așa cum reușește profesoara ei. Și da, oricât de șubred și bolnav este sistemul, mai există și profesori care știu să fie oameni!!!

Iar fiicei mele îi place să-și stabilească propriile relații, fără intervenția sau supravegherea mea.  Îi place să învețe și să descopere lucruri singură, fără să fiu eu prin preajmă. Asta se numește, din punctul nostru de vedere, încredere și asumarea responsabilității.

Am o mare admirație pentru părinții care au ales să facă homeschooling de calitate. Respect devotamentul, implicarea și curajul acestora.

Însă, ca și până acum, eu vreau să fiu doar mamă, nu profesor. Așa că mă limitez doar la a fi o mamă normală, care își duce copilul la o școală de stat. Vom vedea ce ne rezervă viitorul!

Dacă vă plac articolele mele, vă invit să mă urmăriți pe pagina de Facebook și pe Instagram.  Așa veți fi la curent cu toate noutățile!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here