Practică recunoștința. Asta îți va schimba viața. Sună a clișeu, nu-i așa?
Clișeu sau nu, recunoștința, în adevăratul sens al cuvântului, nu este chiar la îndemâna oricui! Cu toții spunem ”mulțumesc” pentru lucrurile pe care le avem sau la gesturile pe care le fac ceilalți pentru noi. Cu toții afirmăm că suntem recunoscători pentru ceea ce avem, pentru familie, sănătate, job sau cine știe ce câștig.
Din câte am observat eu, recunoștința se declară foarte ușor în momentele liniștite ale vieții și este un adevărat chin, în momentele grele, în momente în care viața ne pune la încercare.
De fapt, în astfel de situații, poate că este firesc să ne întrebăm …oare ce a mai rămas? Oare mai există ceva pentru care aș putea fi recunoscător? Lucrurile pozitive parcă sunt puse în umbră atunci când ne confruntăm cu un necaz sau cu o supărare! Și, în astfel de momente, uităm să fim recunoscători.
Să deducem că recunoștința ne vine mai ușor,
atunci când ne este bine?!
Dar dacă ne-am educa să fim recunoscători în fiecare zi? Oare acest lucru ar avea vreun impact asupra noastră? Dacă ne-am obliga să ne gândim la toate părțile pozitive ale vieții noastre, oricât de mărunte ar fi ele?!
Și să le adunăm laolaltă, să vedem, fac ele, la grămadă, suficientă lumină încât să ne readucă pofta de viață în momentele grele? Eu una, cred că da!
Vreau să-ți spun și ție cum să-ți aduni recunoștința într-un singur loc!
În primul rând, trebuie să-ți promiți că vei face acest exercițiu în fiecare seară! Indiferent de cât de mult a plouat pe strada ta în ziua respectivă, indiferent dacă-i soare la tine în cartier sau în suflet!
Logistic vorbind, ai nevoie de 2 lucruri:
- un borcan destul de mare
- hârtie (poți folosi un post-it colorat, să vezi cum arată recunoștința ta după o săptămână!)
Acum, te rog să începi să practici recunoștința la borcan!
În fiecare seară, înainte de culcare, notează pe un bilețel din ăla colorat, un singur motiv pentru care ești recunoscător! Un singur lucru bun care ți s-a întâmplat pe parcursul zilei.
Poate o colegă ți-a adus o cafea, ai putut să tragi cu ochiul în cartea unui străin la metrou, și așa ai descoperit o carte nouă sau poate că te-a sunat mama ta. Poate că soțul sau iubitul, soția sau bunica ți-a făcut un compliment sau faptul că rochia din studenție încă te mai încape!
Că ai fost inspirat și ți-ai luat umbrela, că te-ai organizat și ai terminat niște activități restante sau poate chiar… chiar așa… că ai primit un pupic de la copilul tău!
Nu știu, orice motiv, oricât de mic și de neînsemnat ar fi! Scrie-l pe bilețel, zâmbește și bagă-l în borcan!
Este cel mai simplu și la îndemână exercițiu de recunoștință! Îți promit că, într-o seară, vei avea nevoie să scrii mai multe bilețele!
Sunt convinsă că, peste câteva luni, îți vei privi împăcat borcanul plin cu recunoștință!
Şi poate că, într-o seară, pe unul dintre acele bilețele colorate vei scrie cât ești de recunoscător… că ai parte de atât de mult motive pentru care eşti recunoscător!
Acum, spune-mi! Pentru ce ești recunoscător azi?
Dacă vă plac articolele mele, vă invit să mă urmăriți pe pagina de Facebook, pe Instagram și chiar pe Youtube. Așa veți fi la curent cu toate noutățile!
Mi-am propus să-l fac şi eu la început de an, dar nu m-am putut ţine. Apoi m-am apucat de cele 100 de zile de recunostinta propuse de Cristina Otel si m-am impotmolit pe drum. Sunt intr-o perioada prea plina si agitata de a face ceva pe hartie, dar imi fac exercitiul in gand :).
Sunt sigura ca faci bine, Flavia! Se vede in tot ce realizezi! Totusi, un biletel, unul micut poate? 🙂
Îmi place ideea borcanului cu recunoștință.
Dar eu aș spune, mai degrabă, că omu devine recunoscător în momentele grele, nu în acele momente de liniște, atunci uităm de regulă. E ca și cu sănătatea, că ne ducem la medic doar când ne doare ceva.
Eu mulțumesc (încerc aproape seară de seară) lui D-zeu că am doi copii sănătoși.
Da, inteleg ce vrei sa spui, Laura…si nu prea 🙂 Tocmai asta zic si eu, asta e perspectiva din care vad eu lucrurile: nu pot sa fiu recunoscatoare cand mi-e greu, pentru ca nu sunt invatata sa fac asta. Exact asta vad si in exemplificarea ta: mergem la medic doar atunci cand ne doare ceva, pentru ca asa suntem educati. De ce nu mergem cand suntem sanatosi…aici e exact opusul…de ce nu suntem recunoscatori pentru ce aveam, in momentele dificile? Pentru ca uitam, eu una nu am fost recunoscatoare pentru lucrurile bune din viata mea, atunci cand mi-a fost greu. Inca sustin ca avem puterea sa fim recunoscatori atunci cand ne e bine. Cand ne este rau, nu avem puterea sa o facem…de accea e important sa invatam :).
Am un borcan de doi ani, doi, pe care incerc să îl umplu. As fi avut atât de multe biletele de pus în el..Articolul tău poate este un semn că nu e timpul pierdut. Și, overall, știu pentru ce sunt recunoscătoare: pentru că ne avem și suntem sănătoși! Poate părea un clișeu, dar de câțiva an am început să mă tem de tragedii și boli! 🙁
Denisa, ai un motiv bun sa fii recunoscatoare! Simt la fel! Te pup!
Da, stiam de exercitiul asta si cu toate acestea nu l-am pus in practica. Ma gandeam sa fac un vas cu pietricele pe care sa notez momente frumoase din viata noastra de familie. Spor in toate🙂!
Cat de frumoasa este ideea cu pietricele! Uite asa ne jucam putin si cu creativitatea! 🙂
Faină idee pe care nu am aplicat-o (deși mi-am porpus). Dar poate recuperez luna aceasta cări e un exercițiu bun pentru copila mea
Ai sa vezi ca e un exercitiu care are si rezultate!
Imi place mult ideea asta cu recunostinta la borcan :)…chiar sunt intr-o perioada in care cred ca mi-ar face bine sa imi amintesc mai des despre lucrurile bune din viata mea. Multumesc!
Ma bucur mult, Laura, ca iti place ideea. Sper sa il umpli cat mai repede! 🙂
Eu asteptam sa-mi spui la sfarsit ceva ce sa fac cu acel borcan. Adica, ce fac cu el dupa ce se umple? Si eu am incercat exercitiul de 100 de zila de recunostinta al Cristinei, dar ideea cu borcanul pare mai usoara 🙂
Buna intrebare, Ioana! Eu una inghesui in continuare biletele acolo. cand nu voi mai avea loc le voi arunca, dar nu inainte sa le citesc impreuna cu ai mei:). Si vom incepe sa umplem din nou borcanul.
Acum vreau sa-l incerc si eu! 😀 Chiar cred in puterea terapeutica (cum suna asta :)) ) a unui exercitiu de recunostinta pt viata mea. Si chiar am un borcan dragut acasa, bun pt asa ceva!
Faina ideea! Cred ca incerc si eu!