Epilarea cu ceară refolosită și riscurile la care ne supunem în saloanele de înfrumusețare

De câte ori cineva deschidea subiectul acesta, mă chirceam pentru o secundă și scuturam rapid din umeri, de parcă aș fi vrut să scap de un chin. Deși îmi plăcea să am o piele fină, pe o perioadă mai lungă de timp și  să nu-mi dea bătăi de cap vreun fir de păr, știam că nu pot obține rezultatul dorit fără puțină durere și fără să-mi părăsesc zona de confort.

Azi aș spune că mi-am asumat un risc uriaș: acela de a contacta o boală. Însă, spre norocul meu, lucrul acesta nu s-a întâmplat!

Hai să recunoaștem! Nu știu câte femei vorbesc cu plăcere despre epilat și despre îndepărtarea părului nedorit. Dar cum și ”baba suferă la frumusețe”, multe femei acceptă o oră de durere și chiar speră în secret să nu se prindă de ele vreo boală…pentru o lună de piele fără păr.

Dar să-ți povestesc ce am pățit eu, vara trecută!

Mi-am făcut programare la salonul de fițe din colțul străzii. Că deh, imaginea salonului vindea promisiunea să mă scape de părul de pe gingașele-mi brațe și picioare… și nu numai :).

Până și eu am cumpărat promisiunea ambalată frumos, într-o reclamă mare cât casa, cu o tipă bronzată, cu o piele netedă și cât se poate de photoshopată.

Îmi doream și eu o piele fină!

Pentru asta, am fost în stare să-mi părăsesc cochilia de pudibonderie și să mă înfățișez în toată splendoarea, în fața cosmeticienei.

Cosmeticiana era o domnișoară de vreo 24 de ani, machiată din belșug, cu părul blond, îndreptat, cu unghiile lungi și ascuțite, acoperitre de un gel roz. Avea chiar și niște ștasuri strălucitoare pe fiecare deget inelar.

Țin să precizez că am repetat această experiență de două ori. Prima oară a fost din dorința de piele fină și din inconștiență iar a doua oară, spre rușinea mea, din prostie.

Hopa- sus pe masă și jos textila! Cosmeticiana mânuia ceva ce semăna cu o coadă de lingură. În grabă, mai mult înverșunată decât grijulie, mi-a întins pe piele un strat generos de ceară fierbinte. Brusc, mi-a smuls fâșia de ceară și a aruncat-o într-un vas mare ce se afla în spatele ușii închise, aproape de picioarele mele. Eu n-am scos un cuvânt, nici un chițăit măcar, că doar așa era procedura!

Bine, așa credeam eu că e procedura, pentru că nimeni nu-mi explicase nimic înainte.

Din experiența mea anterioară cu epilatul, pot să spun că aveam deja o relație foarte apropiată cu un aparat de epilat care mă dezamăgise de prea multe multe ori. Drept urmare, am decis să-l înlocuiesc cu o cremă cu un miros înțepător, pe care eram nevoită să o folosesc mult prea des, decât eram dispusă să o fac.

Așa că m-am prezentat hotărâtă la salonul cu firmă mare, care avea să-mi facă și mie pielea fină, ca a cucoanei din reclamă!

De durere nu pot să spun că m-am plâns, iar ăsta este numai meritul meu! Se pare că am un prag al durerii destul de ridicat, pe care-mi amintesc să-l fi atins de vreo trei ori în ultimii 15 ani.

Eram atât de fericită că scăpasem de părul de pe picioare, că puteam în sfârșit să port și eu fusta aia cu buzunare, încât am ignorat complet înțepăturile pe care le simțeam la nivelul pielii. Nu mă deranja nici roșeața cu care am plecat de la faimosul salon, pentru că… ce să faci, știau ei mai bine!

• Mai rău a fost cu mustața! Da, știu, am mustață! Surpriză! Eu și alte câteva milioane de femei!

Toată noaptea mi-am dat cu unguent de gălbenele, iar a doua zi am trecut la Baneocin. Am mers la serviciu cu o dungă roșie deasupra buzei de sus și cu o rană mică la baza nasului. Am încercat să le camuflez cu puțin fond de ten, însă n-am reușit: pielea era uscată și se observa o pojgihță inestetică.

• În vreo trei zile săpasem deja de ”efectele nedorite ale epilatului”, ba chiar am avut curaj să mă afișez chiar și la piscină, într-un costum de baie cumpărat de la reduceri.

Îți puneam că am experimentat de două ori epilatul cu ceară la salon, până mi-a venit mintea la cap.

A doua oară a fost cu cântec și cu…altceva. Fii atentă!

De data asta, ceara parcă nu a mai fost atât de fierbinte, iar domnișoara cu unghii a reușit să prindă mai bine fâșia. Avea unghiile mai scurte. Îmi plăceau mai mult așa, french. În plus, unghiile păreau să n-o mai incomodeze.

Nu știu dacă pe ea sau pe mine?!

Sus- jos, stânga- dreapta și gata pielea de bebeluș! Numai că am avut așa… o revelație! Da, adevărată revelație!

Am realizat că, atât înaintea mea, cât și după mine, mai erau și alți oameni, clienți, care doreau să-și lase părul la salon, în vasul ăla mare, plin cu ceară, de după ușă.

Știi tu: vasul ăla cu linguroiul de lemn și cu două compartimente …. Într-un compartiment e ceară cu părul clienților, s-o spun pe șleau… o ceară care fierbe si se scurge printr-o sită în al doilea vas.. Acolo ajunge curată, dom’le, mai ceva ca porumbelul păcii! Ceară ”naturală”, sănătoasă, care hidratează pielea… risc de îmbolnăvire „zero” și asta după spusele lu` tanti Mița.

-Cum care Mița? Nu știi… cosmeticiana, cea care se laudă cu performanța că, în 20 de ani de când lucrează, nici măcar un client nu s-a plâns pe motiv că ar fi luat vreo boală de la salon!

Când am ieşit pe uşă, am dat nas în nas cu domnul programat la epilat, pe clientul care urma după mine. Ce să spun, nu eram singura persoană convinsă de reclama cu domnișoara bronzată!

Cert este că domnul nu părea să aibă emoții, așa cum am avut eu. În plus, era clar de-al casei, pentru că domnișoara cosmeticiană a părut foarte încântată, ba chiar a tresărit plăcut surprinsă la vederea bărbatului înalt, solid, care lăsase un miros puternic de parfum în sala de așteptare.

Mai în glumă, mai în serios, să știi că eu am încetat să mai frecventez saloanele de înfrumusețare, indiferent de reclamele pompoase pe care le afișează. Dacă în oferta lor, varianta de epilat cu ”ceară naturală” este cea despre care ți-am povestit mai sus, spun NU!

Dacă practică epilatul cu aceeași ceară naturală, fiartă și strecurată în dispozitivul ăla rudimentar numit decantor, ceară pe care au mai folosit-o la alți 20 de clienți (cel puțin)… prefer să renunț și să caut alternative sigure și igienice.

O soluție pe care am identificat-o recent este tratamentul cu produse Lycon, pe care îl fac la Lycon Epil Room.

Mi-au câștigat încrederea și chiar pot să spun că aici epilatul a devenit un adevărt răsfăț pentru mine.

Sunt de părere că discuțiile deschise despre tratamentele corporale, printre care și epilatul, ar trebui să fie cât mai documentate și scoase din zona subiectelor tabu. Este o chestiune ce ține de educația noastră și de modul în care suntem învățați să ne protejăm sănătatea.

La urma urmei, vorbim despre igienă și sănătate. Cu cât regulile sunt mai rigide, cu atât există mai  puține riscuri de îmbolnăvire.

Cu atât mai mult, cu cât în industria frumuseții avem de-a face cu contactul direct între persoane. Client- cosmeticiană, client- client. Și nu este deloc surprinzător faptul că, în condițiile date, se pot dezvolta foarte repede tot felul de boli.

Eu, ca și client, am așteptarea și dreptul ca, în toate tratamentele corporale la care apelez, să existe niște standarde foarte stricte în ceea ce privește igiena, curățarea și sterilizarea suprafețelor și instrumentelor. Cât despre spălarea mâinilor înainte de tratament… cred că lucrul acesta ar trebui să fie ca o a doua natură pentru personalul din saloane.

Pentru că am avut curiozitatea să aflu cum se procedează și pe la alții, vă las mai jos un print-screen de pe site-ul unui oarecare salon din UK. Vă rog să trageți voi concluzia.

Te invit să-ți spui opinia cu privire la acest subiect, într-un comentariu. Ai avut experiențe similare? Ce părere ai despre saloanele în care ceara se refolosește de la un client la altul?

Iar dacă îți plac articolelel mele te aștept pe pagina de Facebook, pe Instagram și pe Pinterest.