Azi nu m-am dus la birou. La 7 dimineața, în pijamaua mea galbenă m-am dat jos din pat și m-am dus telighidată la bucătărie. Mirosea a cafea și lumina era deschisă. Îmi plac zilele în care stăm acasă, în weekend, mai ales că el face cafeaua!
Însă azi e diferit… chiar dacă suntem cu toții acasă și el a făcut cafeaua, exact ca într-o zi de weekend, azi nu stăm acasă pentru că ne dorim, stăm acasă pentru că trebuie!
Azi este ziua în care s-a declarat stare de urgență în România, din cauza coronavirusului.
În casă miroase a cafea și e cald.
E luni, o altfel de zi de luni. E o zi de luni cu coronavirus. O zi de luni în care muncim de acasă. Ceva cu totul neobișnuit pentru mine!
În mod normal, la ora asta eram în drum spre birou. Cu puțin noroc aș fi prins un loc în primul metrou care ar fi venit în stație. Da, la ora asta e îmbulzeală, mai ales spre Pipera!
Aș fi luat un flatwhite cu inimioară de la cafeneaua aflată la parterul clădirii în care lucrez, și un croissant pentru colega mea de birou. Ce ciudat! Săptămâna trecută aș fi dat orice pentru câteva zile libere! Azi, aș da orice să fiu la birou!
Mi-a luat foarte puțin timp să realizez că nu sunt genul de persoană care preferă să lucreze de acasă!
Însă, chiar nu era nevoie de un virus, de o pandemie, să recunosc public că-mi place și am nevoie să merg la jobul meu!
N-aș spune despre mine că sunt vreo workahoolică, dar îmi place munca mea! Îmi place să socializez cu colegii, să ne adunăm la prânz și să mâncăm din casoletă. Îmi place când ne adunăm toți colegii într-un birou și ne amuzăm din … te miri ce!
Dacă ai citit până aici, sunt șanse mari să fii și tu ca mine!
Însă astăzi este despre ceva la ce nu ne-am imaginat vreodată că vom fi martori! În vocabularul nostru nu s-au aflat până acum cuvinte ca pandemie, coronvirus, carantină!
În toată nebunia asta, după ce m-au încercat tot felul de emoții, frică, frustrare, furie, stau la masa din bucătărie cu o ceașcă de cafea între palme. Mi-am băgat nasul în aburii fierbinți și inhalez mirosul puternic.
Sunt femeie, sunt mamă! Știu despre mine că sunt un om puternic și mi-am demonstrat asta de zeci de ori! Cred că ești de acord cu mine când spun că mama, femeia, este motorul și inima familiei! Noi dăm tonul… emoțional.
Emoțiile noastre sunt mai contagioase decât orice virus!
Dacă funcționăm pe vibrații joase, de frică și neputință, transmitem starea aceasta copiilor noștri, în primul rând, dar și celor dragi nouă. Dacă tunăm și fulgerăm, știm prea bine că echilibrul întregii familii este compromis!
De asta, doamnelor, dragi femei, mame, haideți să alegem să funcționăm pe vibrații cât mai înalte, de iubire și speranță, mai ales în momentele astea dificile pentru toți!
De la masa din bucătărie am luat cele mai importante decizii, în ultimii ani! Cumva, masa din bucătărie a devenit, cu timpul, un fel de centru al universului meu! Aici am stat până noaptea târziu înainte ca fiica mea să susțină testarea națională. La masa din bucătărie am scris articolele de pe blog și tot aici îmi adun familia la cină sau atunci când scot din cuptor un eșec de prăjitură!
Iar azi, cu ceașca de cafea fierbinte între palme, așezată la masa mea din bucătărie îmi popun să fac tot ce- mi va sta în putere să lupt cu ceea ce ne amenință!
Ce pot să fiu eu? Pot să fiu echilibru, iubire și siguranță pentru familia mea.
Și tu poți!
