De unde sunt eu? Sunt din copilăria mea

0

”De unde sunt eu? Sunt din copilăria mea. Sunt din copilăria mea ca dintr-o țară” spunea Antoine de Saint- Exupery.

Foarte mulți dintre noi, ne amintim de copilărie extrem de rar. Ne mutăm într-un oraș mare, ne înconjurăm de tehnologie, alergăm între job și familie, pierdem ore în șir în trafic și rutina devine parte din viața noastră.

Eu mă pot considera norocoasă. Pentru că, regăsesc, rareori ce-i drept, câte un lucru sau un loc care să mă trimită, preț de câteva clipe, înapoi în copilărie, pe când mirosul plăcintelor coapte de bunica în cuptorul cu lemne, invada casa și curtea.

De mică am fost fascinată de cuverturile și pernele brodate de bunica, așezate frumos, ca într-un muzeu, în camera din față a casei. Camera de oaspeți sau camera mare, cum obișnuiam noi să-i spunem.

Era camera în care parcă stăteau închise toate bogățiile, toate amintirile și tradițiile moștenite de la străbunici. Camera în care fiecare lucru era trudit de mânile calde și mângâietoare ale bunicii și în care ea lăsa o mică parte din sufletul ei.

Tot acolo, în acea cameră, am lăsat și eu o parte din sufletul meu, demult, pe vremea când mă jucam de-a v-ați ascunselea cu frații mei mai mari. Acolo mă ascundeam, în cea mai mare taină, după lada pe care bunica așezase, una peste alta, zeci de cuverturi și plapumi cusute de ea și stivuite ca un zid. de care lipeam nasul să simt mirosul de naftalină.

Eram ca într-o fortăreață, în siguranță, de negăsit, iar timpul se oprea atunci în loc. Acolo mă simțeam protejată de o forță pe care o simțeam dar pe care nu o puteam înțelege.

Și așa, așteptam cuminte, aproape nemișcată, minute în șir, uimită de jocul razelor soarelui care pătrundeau prin ferestrele mici și prin formele mesei din fier a unei vechi mașini de cusut, acoperită cu un mileu croșetat  de bunica, masă ce desena umbre pe podeaua din lemn.

Aș vrea să cred că și tu, cel care citești, ai nostalgia unor astfel de momente și că, în drumul tău, mai regăsești, ca și mine, lucruri care să te trimită înapoi, în copilărie, în camera răcoroasă, cu miros de busuioc.floral-387197_1280

Așa cum  mi s-a întâmplat mie, într-o vineri, pe la sfârșitul iernii, când el m-a invitat la o cafea. Ne plimbam zgribuliți pe străduțele aproape pustii din zona Pieței Romane. În gând fredonam versurile lui Alifantis, ca o coloană sonoră a unui film vechi, și am intrat curioși, pentru prima dată, în  Camera din față.

”Desene frumoase stau pe pereți

Și am și-o pisică cu nouă vieți

Ea-i mai mult plecată, e-adevarat

Și-acasa când stă, stă mai mult sub pat.

Ușa e veche, broasca-i nouă

Piața Romană Nr. 9.

Într-un col e-o chitară desigur

Și-un ceas ce se căznește să bată….”

Ceva îmi spunea să intru. A fost  momentul în care am retrăit sentimentul acela, pe care îl cunoșteam atât de bine, era nostalgia copilăriei.

Eram din nou acolo, ascunsă în fortăreața mea!

Pentru că, toate lucrurile din acea încăpere, îmi aduceau aminte de camera bunicii: bătrâna mașină de cusut, fierul de călcat pe care abia puteam să-l ridic și pe care bunica îl ferea de colo- colo, de frică să nu îl ridic și să mi-l scap peste picioare, ceainicul care scotea sunete asurzitoare în zori, mileurile croșetate și chiar ceșcuțele de cafea, pe care bunica le păstra pentru musafiri.

Despre sentimentul acela, pe care m-am hotărât să nu-l mai uit, nu vreau să spun prea multe, în cuvinte. Pentru că vreau să îl păstrez doar pentru mine și poate de teamă să nu-l pierd.

În fiecare ceaşcă de ceai există  o călătorie 

M-am așezat ca un copil, pe un scaun din veranda casei bunicilor, pentru că și scaunul era același. Pe chip mi se citea cu siguranță uimirea, eram ”suspendată”. Lista cu sortimente de cafea și ceai din fața mea părea scrisă într-o limbă pe care nu o cunoșteam.

Aici apare în povestea mea, un nou personaj, care ne-a simțit că eram încă fermecați. Mi-a recomandat un ceai alb, iar partenerului meu, o cafea specială. Acest personaj de poveste era, fără îndoială, un istoric al  tainelor ceaiului și al boabelor de cafea, al gustului și aromelor. I-am ascultat istorisirea minute în șir.

Apoi, ne-a făcut o cafea într-un dispozitiv care  semăna cu alambicul în care făcea țuică bunicul meu, doar că nu era din alamă, ci din sticlă, adus tocmai din Asia. Am asistat vrăjiți cum cafeaua și-a făcut drum prin acel dispozitiv complex, sfidând parcă legea gravitației, pentru a se liniști în vasul în care mai înainte stătuse apa curată.

Gazda ne-a simțit curiozitatea și a continuat istorisirile cu o poveste despre ceaiuri. Atunci ne-a dezvăluit secretele ceaiului Lapacho , preparat din scoarța unui arbore cu flori roz, Tecoma- Lapacho, din America de Sud.

20160515_132746 (1)

Mărturisec că, în următoarele zile, am citit mult despre proprietățile benefice ale acestui ceai, pe care l-am și cumpărat, pentru acasă, din ceainăria care devenise locul meu preferat.

20160515_132248

Am aflat că, vechii incași îi spuneau arborelui cu scoarța de culoare roșie, din care se prepară acest ceai, Copacul vieţii,  iar ceaiului Lapacho, leacul pentru 100 de boli.

Pentru cei comozi, prea ocupați sau care pur și simplu preferă să își bea ceaiul în intimitate, există soluția: magazinul online Camera din față

Iubesc Lapacho, de asta i-am și dedicat o adevărată ședință foto, acasă. Mi-a fost destul de greu să aleg din toate fotografiile, doar două, pe care am decis să le postez :).

Însă, preferatul meu, este ceaiul Matcha, regele ceaiurilor, despre care aș putea spune și eu o mică istorisire. Să-l savurez, a devenit pentru mine, un ritual. L-am descoperit la Camera din față și numai acolo voi continua să-l beau.

Pentru că eu, retrăiesc în acel loc, clipe din copilările. Și acolo, ritualul meu are farmec, nu acasă și nici altundeva.  Și nu exagerez când spun asta!

Iar dacă îți dorești să încerci Matcha acasă, cel mai bine e să vizitezi magazinul online Camera din față  și îl primești repede, cât ai spune…Matcha!

Matcha este înţelepciune instant – trebuie doar să adăugaţi apă!

Matcha este un ceai japonez, o pudră fină obținută prin măcinarea frunzelor uscate de ceai verde, cu o nuanță de verde- viu care, amestecată cu mare grijă cu apa fierbinte, cu ajutorul unei perii speciale din bambus, se transformă într-un ceai aromat, care se savurează într-un “chawan”, un vas special.

 

20160409_100920

Pentru mine, e ca și cum Matcha îmi dă putere să îmi continui călătoria, aventura. E un ceai puternic, care mă face să îmi simt rădăcinile. E un ceai străvechi, liniștit, echilibrat.

În fața bolului cu Matcha, meditez, așezată pe scaunul vechi  despre care ți-am spus, mă întorc în copilărie și mă încarc cu energie pozitivă. Apoi, cu bolul fierbinte în mâini, închid ochii și visez. Creez și simt că sunt pregătită pentru tot ce îmi va aduce viața nou.

Tot așa cum mi-a adus și experiența minunată despre care am scris și care m-a îmbogățit!

Cât despre filmulețul cu întreg procesul de preparare al cafelei, îl poți urmări pe pagina de facebook Mamapetoc.ro

20160219_153311

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here