N-am mai scris pe blog de luni bune!
Știi de ce?
Pentru că n-am simțit nevoia să scriu!
Mărturisesc că n-am crezut vreodată că scrisul ar putea fi terapeutic pentru mine! Și pentru mine 🙂 Cu toate că, atunci când am plătit prima factură pentru blog, pentru domeniul mamapetoc.ro, şi am intrat în lumea bloggerilor, mi-a trecut prin cap că aș putea să găsesc și eu la un moment dat acea senzație eliberatoare, despre care auzusem că apare atunci când scrii.
Recunosc că m- am gândit că va fi simplu… urma să aplic principul ”pofta vine mâncând” , iar beneficiile scrisului trebuiau să apară inevitabil . Am crezut că, dacă îmi dau silința să scriu mai mult și mai bine, dacă învăț să scriu așa cum știu alții să o facă, va deveni terapeutic şi pentru mine. N-a fost deloc așa!
Cred că ai prins ideea!
Adevărul este că am făcut tot ce e menționat în fișa de post a unui om cu blog, dar sentimentul acela unic pe care ți-l poate aduce scrisul tot n-a apărut. Dimpotrivă, am simțit scrisul povară, l-am simțit deseori pierdere de timp. În schimb, magia a venit către mine prin pictură, dar asta este altă poveste .
În tot zbuciumul ăsta al meu am omis un singur amănunt! Unul atât de mic și neînsemnat, încât ani buni nici nu l-am văzut… îți spun imediat la ce mă refer!
Am dat din coate să învăț tipare de scriere, fomule, trucuri catchy care, după cum se și vede, nu s-au prea lipit de mine… Am vrut să scriu ca alții, iar asta m-a costat!
Vă spun sincer că am pierdut din vedere esențialul: să scriu ca mine!
Așa că acum n-am altceva de făcut decât să uit tot ce am învățat și să încep să scriu fără să-mi ajustez ideile, gândurile, fără să urmez vreo rețetă. Experiența m-a învățat că spontaneitatea și autenticitatea bat orice. Știu, cună clișeic, dar e al naibii de greu să faci lucrurile în felul tău, ca tine.
E mai tentant să te uiți în stânga și-n dreapta și să te trezești peste ani că ”regurgitezi” niște idei care nici măcar nu-ți aparțin. Tare mult aș vrea să scriu ca mine, pentru mine! Și atât! Iar cine citește, să ia ce vrea, dacă vrea, din textele mele!
Cine știe, poate așa voi ajunge să spun și eu cândva că scrisul are efect terapeutic! Acum este un moment în care stau cu mine și poate că ăsta-i beneficiul.
Așadar, îmi propun să o iau de la zero. Am în față un canvas alb și mă apuc să-l pictez. Acum mi-a trecut prin cap că poate asta e perspectiva de care aveam nevoie!
Sunt Nico, mamapetoc în social- media, și îmi propun să scriu ca mine! Știu, asta a sunat ca la alcoolicii anonimi… am prins-o dintr-un film și n-am putut să mă abțin să n-o scriu! 🙂
