Moda părinților cu ochelari de cal

8

Am închis ușa după mine și am răsucit cheia. De două ori, cum fac de obicei. Două sunete s-au auzit în tot blocul.

Știam că vecina de alături, doamna Ionescu, a ieșit de mult cu cățelul la plimbare. Am auzit-o eu, pe la 7.30. Are un mănunchi de chei ce se tot izbesc de tocul ușii, atunci când o închide. Între noi fie vorba, doamna Ionescu este ceasul meu deșteptător!

Bag cheile în geantă și aștept două secunde. Gata, vine! Se aud pași grăbiți pe gresia din hol. O aud cum se lipește de ușă iar vizorul se întunecă.

-Pa, mami, te iubeeesc!

Același scenariu, în fiecare dimineață.

Diana e în vacanță. Eu, merg la muncă. În fiecare zi, o las în patul ei, dormind. O sărut la plecare. Sărut un picior, o palmă, un deget, un genunchi. Sărut ce prind dezvelit. Și ies tiptil din cameră.

Nu știu de ce încerc să nu fac vreun zgomot, să n-o trezesc. Pentru că, în fiecare dimineață, imediat ce închid ușa apartamentului, ea e acolo și îmi strigă că mă iubește. Apoi, rămâne singură acasă. Singură și nu prea. Știe că e doamna Ionescu aproape, cu cățel cu tot. Un bichon alb, destul de bătrân. Uneori chiar mă întreb care dintre ei o fi mai bătrân: cățelul, sau vecina?

În fiecare zi, pe la 11, o sun pe fiică-mea. Sau mă sună ea pe mine când are chef. Și, de fiecare dată, eu îi pun aceleași întrebări:

Ai mâncat? Ți-ai terminat temele? Ai repetat la biologie?

Asta este lista de întrebări pe care i le adresez mereu. De 3 ori pe zi, la telefon (și nu numai).

Iar puștoaica îmi răspunde la interogatoriu: Da, am mâncat. Da. Da. Plictisită.

Am terminat și cartea pe care mi-ai luat-o duminică. Cea cu copertă albastră, știi tu… „Ca peștele în copac”. Iar mai devreme m-am apucat de „Aripi”. Am doar primele două volume, dar nu e nimic… Poate mi-l cumperi tu pe al treilea de pe net!

Din tot ce-mi spune Diana, aud doar da, da. Și mă irit când îi simt plictiseala din glas. Știu că s-a săturat să o tot întreb de teme iar eu continui să o întreb. Eu mă supăr, ea se supără la rândul ei!

Închid telefonul, cu promisiunea că am să o sun mai târziu. Iar mai târziu, reiau interogatoriul.

În seara asta (joi) am dat cu capul de pragul ușii. De pragul de sus. Realizez cât de surdă am fost. Cât de surdă sunt deseori. Eu, mama Dianei, puștoaica de 12 ani și jumătate pe care o las singură în casă, până mă întorc de la serviciu.

Uneori sunt surdă și oarbă la un loc.

Îi pun aceleași întrebări, legate numai de școală. Pe deasupra mă mai și supăr dacă ea nu-mi răspunde entuziasmată că, din cele 40 de exerciții la algebră mai are încă 3. Parcă aștept să-mi spună cu încântare că și-a făcut toate exercițiile la mate și că ar mai vrea!

În schimb, nici nu am auzit că Diana a citit în fiecare zi. În aproape 4 zile a terminat 2 cărți. Nu i-am spus nici un cuvânt și nici n-am observat că și-a făcut în fiecare dimineață patul.

Și-a pus de mâncare, a strâns masa și a spălat vasele. Singură, fără să-i cer eu asta.

Singură s-a organizat și mi-a demonstrat că este responsabilă. În plus, mai și citește.

Iar eu, nici n-am observat asta! Ba, dimpotrivă, am reușit să-i anulez toate ”realizările” și am privit-o doar prin prisma temelor la mate.

Acum, am apăsat butonul ”stop”. Era undeva în mine și nu-l găseam. ”Stop” așteptărilor mele, ”stop” întrebărilor legate de școală!

Trebuie să apăs alt buton, al conștiinței și blândeții. Știu că am așa ceva!

Iar asta am de gând să învăț la conferințele Laurei Markham, de pe 13 mai, din București. Am de gând să fiu ochi și urechi și să-mi iau notițe. Nu sunt o mamă perfectă, dar pot învăța să fiu o mamă mai bună, mai blândă, mai conștientă. Mai asumată, mai prezentă, în relația cu fiica mea.

Conferinţele susținute de faimosul specialist american în parenting, doctor în psihologie clinică, Laura Markham, pe 13 mai, la București fac parte din seria  Conferințele TOTUL DESPRE PARENTING și îşi propun să ofere soluții și sfaturi în următoarele direcții:

  • cum să devii părintele blând de care copilul tău are nevoie;
  • care sunt uneltele de care ai nevoie pentru a crește un copil inteligent emoțional;
  • ce înseamnă emoțiile sănătoase și de ce este important să le trăiești.
  • cele trei principii pentru un parenting pozitiv;
  • ce așteptări să ai de la copil;
  • cum să îți convingi partenerul să devină un părinte blând;
  • cum să treci de la pedepse la comunicare;
  • cum să ai grijă de propriile emoții;
  • de ce inteligența emoțională (EQ) e mai importantă decât IQ-ul;
  • cum să îi ajuți pe copii să-și controleze comportamentul;
  • cum să îi înveți pe copii să coopereze fără să țipi, să ameninți, să pedepsești.

Mai multe detalii despre cele 2 conferințe poți afla aici http://e-parenting.ro/dr-laura-markham-la-bucuresti/

Vreau să te întreb? Ție ți se întâmplă să cazi în capcana asta a ”ochelarilor de cal”, cum am făcut eu? Ți se întâmplă să nu ții cont de nevoile copilului tău și să pui pe primul loc propriile nevoi și așteptări?

Nu știu cum arată un părinte perfect. De fapt, nici nu cred că există așa ceva! Dar știu că putem încerca să fim mai buni, pentru copiii noștri.

Răsplata o  cunoști!

Dacă vă plac articolele mele, vă invit să mă urmăriți pe pagina de Facebook și pe Instagram. Așa veți fi la curent cu toate noutățile!

8 COMENTARII

  1. Extraordinar pentru clipele din zilele noastre, cu atata tehnologie, parintii foarte ocupati cu multe altele, parinti care aleg sa plece peste hotare pentru un ban in plus, dar uita ca ce este mai important, <>le lipseste mai presus de orice copiilor.
    Flori Tudor

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here