Când Facebook mă întreabă la ce mă gândesc

De dimineață, Facebook m-a întrebat la ce mă gândesc.

Mi-am luat cafeaua, o agendă roz de anul trecut și un pix care de-abia mai scrie și m-am retras în bucătărie, cu gândul să scrollez puțin pe Facebook. Simțeam cumva că am trădat rețeaua în ultima perioadă, pentru că mi-am pierdut mai mult timp pe Instagram, unde totul e roz și pozitiv, unde fetele arată ca scoase din cutie, unde casele oamenilor sunt perfecte și arată ca și cum un designer de interior și-ar fi dat doctoratul acolo! Cum să nu-ți placă Instagram?

Dar să revenim la ce vreau, de fapt, să vă spun!

Așadar, Facebook m-a întrebat la ce mă gândesc! Mai exact, ce e în mintea mea? Că așa e construit el, ”feisbucul”! Întreabă asta ca și cum mi-ar fi cel mai apropiat prieten sau cum face fiică-mea, când mă vede că sunt preocupată de ceva. Mai bine spus… de altceva 🙂

Păi, hai să-ți spun la ce mă gândesc, dragă facebook!

Mă gândesc la mama. De câteva zile mă gândesc la ea! Mă gândesc la ea, cum trage de căruciorul ăla vechi , cu roțile legate cu sârmă, în care îndeasă cumpărăturile când merge în sat, la cumpărături. În ”sat” înseamnă la magazinul din centru, adică singurul magazin din zonă. Iar la ”cumpărături” înseamnă, pentru mama, vreo 2 pâini, boabe pentru cei 3 câini și mâncare pentru cele 4 pisici, una- două sticle de ulei, poate un orez, zahăr, biscuiți, un pachet de cafea și ciocoloată… pentru tata.

N-a vrut un cărucior nou, când m-am oferit să îi cumpăr și mi-a motivat de ce nu-și dorește așa ceva! Cică unul nou n-are rezistență!

De parcă căruciorul ei vechi ar fi mai rezistent, pentru că e învățat cu greul! E un cărucior ”călit”, e un tovarăș bun pentru mama, iar ea n-ar de gând să-l arunce! E ca și cum l-ar trăda, cred că asta a simțit mama când i-am pomenit de un cărucior nou pentru cumpărături.

Ei bine, la asta mă gândeam, măi Facebook!